Sange Rece

Immormantare

-Lunna!Unde esti?

A iesit de sub masuta de pe hol si s-a asezat la picioarele mele. Oare ma intelege?

-Unde e Kurumi?

M-a tras cu gherutele de egari ,iar eu am urmat-o. Kurumi era in subsol cautand niste servetele. Nu trebuia sa...

-Yunoo!De ce e sange in subsol?

-Mai usor nebuno...poate a murit un sobolan.. am spus dupa un moment lung de ezitare.

-Oh slava cerului..M-am speriat.

Dupa ce am frecat podaeua din subsol si mi-am facut un dus ,am mers impreuna cu Kurumi sa luam un sicriu. Am cautat cel mai ieftin si saracacios sicriu si l-am cumparat. L-am adus acasa pe skateboard asa ca toata lumea se uita la noi cum ne chinuim sa-l tragem. Am inceput sa lacrimez pe drum. E bine. Am atras atentia. Acum nu are cine sa banuiasca ca sunt bucuroasa de moartea "mamei mele dragi".

L-am bagat pe usa din spate in casa si l-am dus in biroul ei la etaj.Acolo credea Kurumi ca o tin:

-Pot sa intru?a intrebat din tocul usii cu privirea in jos.

-Scuze..Nu vreau sa o vada nimeni.

-Bine..

Am inceput sa infasor usor pietre in hartii ca in cazul in care se lovesc sa nu se auda nimic.Am tot pus pietre pana greutatea sicriului a ajuns la 70 kg. (Lemnul era foarte greu) Am coborat la baia de la parter si m-am dat cu apa pe fata, iar apoi i-am rugat pe vecini sa ma ajute cu caratul. Slujba a fost pregatita tot de vecini. Nu are rost sa povestesc cum toata lumea o plangea pe mama care era "femeie buna".Mama care "a avut grija de mine". Mama care "imi punea mancarea pe masa".

Auzeam din 5 in 5 minute: "Vai saraca fata!" sau "Cum poti sa rezisti singura in tara?"

Dupa toate cele spuse la immormantarea mamei realizasem dupa atata timp ca...sunt o orfana..