Neasteptat

O surpriza...placuta?

Este vineri insa nu se simte ca urmeaza weekend-ul.

Molly turuie despre un transport ce nu a mai ajuns desi a fost comandat acum doua saptamani, si stie, saraca, ca abia aud ce zice. Gandurile mele sunt imprastiate in toate directiile, ceea ce este socant avand in vedere ca este vorba despre mine, "scorpia rece si concentrata" portretizata atat in lumea afacerilor, cat si in media.

      " - Si apoi au venit extraterestii si au furat camionul cu creme de noapte comandate, insa l-au rapit si pe sofer odata cu ele", spune Molly in mijlocul momentului meu de reverie.

Imi revin si imi intorc privirea spre ea.

      " - Imi pare asa de rau, Molly. Nu sunt in apele mele azi".
     
      " - Stai linistita, Am. Oricum nu e o urgenta asa mare, deja am trecut povestea pe la Livrari. Voiam doar sa iti ofer un update. E totul ok? Emotii pentru maine?" intreaba ea cu un zambet si imi face cu ochiul.

Stiu exact ce imi va spune in momentul in care ii zic ca am anulat intalnirea. Ca ma autosabotez, ca mi-e frica de fericire...tot ce am mai auzit pana acum de la ea de zeci de ori. Problema lui Molly este ca are non-stop ochelarii cu lentile roz la ochi si vede pozitivul si binele in toti. Ea crede ca toata lumea merita o sansa, ca nu este nimic ce nu poate fi trecut cu vederea si ca uneori nici nu trebuie sa cunosti persoana de langa tine prea bine ca sa ai parte de momente fericite. Eu am invatat de mica ca uneori unii oameni pur si simplu nu sunt ce par, ca pot avea 99 calitati si este suficient ca acel singur defect sa te faca sa pleci. Tatal meu parea indragostit pana peste cap de mama - din cate isi poate aminti un copil de 4 ani - si tot nu a fost suficient. Tot a plecat.

Inspir adanc si deschid gura:

       " - De fapt..."

Insa nu apuc sa imi marturisesc rusinea , pentru ca pe usa intra nimeni altul decat Oliver, aratand impecabil ca si prima data cand l-am vazut.

      " - Scuze, nu era nimeni la receptie, am zis ca e in regula sa intru" zambeste el larg, aratand un set perfect de dinti albi si drepti.

Ma cuprinde subit un val de iritare. Omul acesta pe care l-am cunoscut acum cateva zile intra direct la mine in birou, fara vreun avertisment sau vreun plan anterior. Puteam fi intr-o sedinta sau intr-un apel important, nu are niciun drept sa intre aici de parca ne-am convenit in acest sens.

Molly isi da seama din rosul obrajilor mei de directia in care se indreapta totul, asa ca se scuza rapid si iese din birou.

Ma ridic de pe scaun - niciodata nu stau jos daca interlocutorul este in picioare, in special daca este barbat - si ocolesc biroul pana cand stau sprijinita cu coapsele de marginea lui.

      " - Ce cauti aici?", intreb pe un ton neutru, gratie job-ului.

Oliver a intalnit alta Amanda in acea seara, o Amanda relaxata de vin si noapte si lumini si buze pasionale. Amanda pe care o va vedea acum este versiunea mea mult mai reala, cea care a reusit sa creeze un imperiu prin calm si strategie rece, ordonata.

      " - Wow, si eu ma bucur sa te vad" imi arunca el cu un zambet.

      " - Nu cred ca am convenit sa ne vedem azi, cel putin nu aici. E totul in regula?" Intreb eu, cu o oarecare simpatie pentru acest om care pana la urma nu a facut nimic fundamental gresit.

       " - Nu este nimic ingrijorant, per se. Doar ca voiam sa te surprind cu un pranz, avand in vedere ca maine esti ocupata cu cina. Si sincer, nu stiu cat mai puteam astepta pana sa te vad iar", spune el cu vulnerabilitate in voce, ceea ce ma imoaie putin.

       " - Ah. Pai in cazul acesta, putem lua pranzul. Nu as vrea sa te privez de o companie atat de incantatoare ca a mea".

       " - Domnisoara Leroc, ai facut cumva...o gluma?" intreaba el cu o ridicare amuzata a coltului gurii, si nu ma pot abtine din a-i privi buzele.