Din alta lume

Mike

      Buna, dragilor! Cu mare bucurie va anunt ca am facut un grup pe fb " IngerulNegru12 || Wattpad " unde membrii pot face schimb de parereri, sfaturi si pot anunta cand au postat ceva nou pe Wattpad, daca sunteti interesati veti gasi linkul la comentarii...

      De asemenea, cartea de care am zis in capitolul trecut a fost publicata, o sa pun linkul impreuna cu cel de la grup, sper sa va placa!

                   ^*^ Capitol needitat ^*^

                Selyna povesteste:

Imaginile cu tatal meu in timp ce savureaza suferinta mea nu inceteaza sa se repete, nu mai suport sa le vad, parea ca ma aflu acolo, in acea padure, dar nu am nicio putere, sunt un simplu spectator, nu pot sa fac nimic. Ma rog sa inceteze si, se pare ca dorinta mi se indeplineste, detaliile incep sa devina neclare, se incetoseaza, pana dispar si raman invaluita din nou in intuneric. Ma asteptam sa fie la fel ca inainte, rece, inspaimantator, doar ca nici acum n-am dreptate, o noua senzatie ma invaluie, ma alina. Pe masura ce caldura devine mai puternica, incep sa recapat controlul asupra corpului meu. Dupa cateva incercari nereusite de a-mi misca mana, reusesc. Imediat o mana fina se aseaza peste a mea. Cine este? Derek? Justin? Sau.... nu, nu are cum sa fie el, din cauza vampirului sunt inconstienta, ar fi chiar amuzant sa regrete ce a facut, insa n-am eu norocul sa-l vad ca-i pare rau ce-a facut.

-Cand se va trezi? Esti sigur ca e bine? o voce masculina imi incanta auzul, e Derek, l-as recunoaste oriunde.

-Hmmm, ti-am mai spus, nu pot sa raspund cu exactitate cand o va face. Ranile s-au vindecat destul de repede, ba nu, s-au vindecat foarte repede, asa ca nu vor fi probleme, sora ta e puternica si cred ca a aratat-o de multe ori.

Persoana care vorbeste mi se pare destul de cunoscuta, insa nu-mi pot da seama cine e.

-Derek... ce s-a intamplat aici inainte sa ajungem noi?

-Of!... Mai bine am lasa-o pe mai tarziu, nu vreau sa-mi amintesc...

-Macar ai putea sa-mi zice de ce prietenul tau a fost uimit sa te vada transformat? Nu e ceva normal la voi, adica sunteti varcolaci....

- Uite! Va suntem recunoscatori ca ati salvat-o pe Sel, dar sunteti niste necunoscuti, si tu si cei 4 amici ai tai...

Cum am auzit, parca un beculet mi s-a aprins, in minte aparand chipul lui Mike, ingerul cam irascibil. In mod involuluntar, buzele mi s-au arcuit intr-un zambet firav.

-Brunetule, vezi ce vad si eu? Ala e un zambet? Crezi ca ne-a auzit? intreaba fratele meu.

-Cred ca da... cred ca mai bine te-ai duce sa aduci ceva de mancare, in curand se va trezi...

De ce am impresia ca Mike vrea sa ramanem singuri? Poate fiindca, odata usa inchisa, se aseaza pe pat langa tine si incepe sa-ti dea parul de pe fata cu miscari usoare? imi reprosez ironica.

- Parca ai fi un magnet de probleme, concluzioneaza amuzat, iar eu nu pot decat sa-i dau dreptate, de fiecare data trebuie sa se intample ceva din care ies vinovata, nervoasa sau chiar ranita...

Cat de mult imi doresc sa-i pot raspunde cu aceeasi moneda... Ah! Sa vezi tu ce patesti dupa ce-mi revin, gandesc iritata. 

-Cred ca daca-i fi fost treaza, acum scoteai fum pe nas si urechi, continua sa ma ironizeze. Stii? Intotdeauna....

Se opreste cand cineva intra pe usa. 

-Sa ramana unul din noi cu ea sau sa coboram cu totii, Aiden vrea sa ne vorbeasca, il informeaza bunul meu prieten Justin.

Ma concentrez sa aud raspunsul, care intarzie sa apara, doar sunetul pasilor ce se indeparteaza imi afirma ca am ramas singura.

**************************

Ma ridic brusc in fund uitandu-ma alarmata prin camera. O miscare imi atrage atentia in apropierea mea, dar nu e decat Mike .... stai, ce cauta el aici? Imi scutur capul pentru a alunga orice intrebare si-l privesc cu atentie pe brunet. La inceput nu ne-am inteles deloc, dar din noaptea in care m-a calmat dupa ce l-am visat pe cel care mi-a dat viata, ceva s-a schimbat intre noi. Nu pot descrie ce ne leaga, dar intr-un fel stiu ce simte el, la fel si Mike o poate face. Mi-e bine in preajma lui, ma simt completa, dar difera de cum e la sufletele pereche, in plus Emily este aleasa lui, fapt ce dovedeste ca intre noi nu e o astfel de atractie sau cum i-o fi spunand....

Ingropata in ganduri nici nu-l observ pe brunet cum se aseaza pe pat, luandu-mi mana in a lui. Isi misca degetul mare intr-un mod linistitor pe partea superioara a palmii mele.

- Ce s-a intamplat? intreaba pe un glas domol.

- Nimic, cred ca mi s-a parut, ii zic oftand, lasandu-ma pe spate cu un mic '' boof ''.  - Stii ca poti pleca, cu siguranta Emily va fi incantata sa petreaca timpul cu sufletul ei pereche...

O mica stralucire ii apare in ochi vand aude, dar apoi ma priveste neincrezator. Il incurajez prin cateva semne si-l urmaresc cum iese din camera imediat ce se asigura ca sunt bine.

Dimineata ma gaseste intr-o dispozitie foarte buna avand in vedere situatia in care ma aflu. Totusi, ziua asta devine si mai buna cand Mike isi face aparitia, fiind urmat de toti ceilalti, toti in afara de El, de vampir.

-Hei, pustoaico, ma bucur ca esti in regula.... afirma Aiden venind mai aproape de mine. - Si probabil ti-e foame, asa ca, hai sus si vin-o la masa! 

Ma stramb la el, urmand sa ma ridic si sa-i urmez pe prietenii mei. Ajunsi in bucatarie, dau sa ma asez pe scaun, dar mi-e putin cam greu, de aceea Mike fiind langa mine ma lasa sa ma sprijin de el. 

Nici bine nu apuc sa stau pe scaun, ca niste pasi zgomotosi se aud apropiindu-se, intregul corp imi tremura, iar inima bate de parca ar vrea sa-mi iasa din piept. desi ma pregatisem pentru ce e mai rau tot n-a fost suficient cand am vazut din nou acel chip plin de ura. Ochii '' alesului''  se opresc asupra mea si a brunetului caruia inca nu-i dadusem drumul.

Daca e posibil, devine si mai infricosator decat este, avand maxilarul inclestat, ochii capatandu-i o nuanta demonica. 

- Aiden, avem treaba...

Cu aceste cuvinte rostite se intoarce si pleaca.