Prolog

15K 592 31
                                    

                Selyna povesteste:

^*^ Teama este singurul sentiment pe care il simt. Totul se schimba atat de repede incat nu pot tine pasul. Aproape toate persoanele pe care le-am cunoscut m-au parasit si pe cei ce tineau la mine am fost nevoita sa-i indepartez pentru a-i putea proteja.

Trecutul a fost un termen necunoscut in viata mea, pana sa-l intalnesc pe El. Intotdeauna, legatura dintre sufletele pereche a fost considerata ceva sacru, insa nu toti erau de aceeasi parere. Printre  ei a fost  cel care mi-a intors viata de dos. Cu o singura privire am stiut ca suntem destinati unul altuia, cu toate astea, a preferat sa ignore legatura dintre noi si a ales sa ramana monstrul care i-a ingrozit pe toti, a luat mii de vieti, care se amuza cand o persoana cerea indurare, fara sa o primeasca...

Acum, am in fata persoana care a dezlantuit iadul din viata mea inca din copilarie. Privirea lui rece ma paralizeaza si nu pot face altceva decat sa raman intinsa pe pamantul umed si acoperit de sangele provenit de la multiplele rani de pe corpul meu... Inchid ochii si astept ca lovitura decisiva sa apara si sa-mi provoace sfarsitul mult asteptat in acest moment. Sunete puternice se aud in jurul meu, dar sunt prea obosita pentru a vedea de unde provin.

Nu stiu cate secunde sau minute trec in asteptarea ultimei lovitura, care nu mai soseste... In schimb, 2 brate puternice ma ridica cu grija. Protectie, asta simt acum, si cu un zambet timid ma las imbratisata de intuneric, avand pe post de muzica o voce blanda; ma roaga cu disperare sa raman treaza, dar, din pacate devine din ce in ce mai neclara, ramane un ecou, apoi, nimic.... ^*^

Buna! Sunt noua pe wattpad, dupa cum ati observat, iar aceasta este prima mea poveste....de aceea va rog sa treceti cu vederea greselile pe care le-am facut si sa-mi spuneti care sunt.

Din alta lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum