Selyna este un Înger Decăzut. Viaţa ei a fost, este şi va fi o adevărată provocare...
Cu un trecut întunecat şi sumbru, o familie adoptivă de Alpha, un Suflet Pereche lipsit de scrupule - un tiran - viitorul pare incert. Alegeri grele vor fi fă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitol needitat:
Selyna povestește:
Ochii albaștri îi strălucesc cu sălbăticie pe măsură ce mă cercetează din cap până-n picioare râzând ca un om ce tocmai și-a pierdut mințile. Armura și fața îi sunt pline de sângele vârcolacilor și al decăzuților omorâți. Hohotele lui de râs răsună cu mult peste țipetele provocate de luptători. Mă privește batjocoritor, iar eu îi întorc gestul, provocându-l să facă primul pas.
Brusc, se întunecă la față, urlând furios. ''Cred că tocmai a aflat că n-a reușit să-l omoare pe Travis...'' . Rămân nemișcată. Îi aștept nerăbdătoare următoarea mișcare. Urmăresc cum venele de pe gât și mâini i se umflă din cauza furiei. Trupul îi este scuturat de spasme puternice, iar ura cu care mă ațintește e imensă. Se repede spre mine, dând cu sabia în stânga și-n dreapta, doborând pe oricine încearcă să-l oprească sau îi apare în cale. Nu mai ține cont de nimic altceva, eu sunt ținta lui.
Cu cât se apropie mai mult, cu atât sunt cuprinsă de repulsie pentru această ființă dezgustătoare. Îi opresc la timp atacul cu ajutorul pumnalului, impactul lamelor făcând să apară scântei. Ne privim în ochi cu ură. Apoi îl iau prin surpridere pășind în spate. Mă răsucesc spre dreapta și mă arunc asupra lui. Îi provoc o rană destul de gravă la braț, iar locul din jurul tăieturii se innegrește.
Chipul i se schimonoșește de durere, slăbind strânsoarea din jurul mânerului. Îl lovesc cu piciorul peste mână, apărâdu-mă în același timp de atacul unuia dintre îngeri. Scap de el cu ușurință apoi îmi întorc atenția din nou asupra lui Andor.
Mușchii îmi pulsează.
Sângele îmi circulă cu viteză prin vene.
Inima îmi bate cu putere.
Sunt gata de atac...
Încearcă să-și recupereze sabia scăpată, conștientizând că nu are prea mari șanse fără vrăjile făcute asupra armei. Profit de acazie și arunc pumnalul spre el, acesta înfigându-i-se în spate. Mă rotesc pe călcâie, băgâdu-mi mâna în pieptul atacatorului. Îi cuprind inima, trăgând fără remușcări. Sângele dușmanului ajungând să-mi păteze hainele și fața.
Andor încearcă să se târască, urlând de furie când își dă seama că nu-și mai poate mișca picioarele datorită pumnalului ce ia trecut exact prin coloana vertebrală.
Cu toate astea, se opintește, numai ca brațul să-i fie zdrobit de piciorul cuiva. Zâmbesc la persoana respectivă... Ignațius. Îl salut cu o mișcare a capului ca apoi să mă concentrez asupra războinicilor. Cei aflați sub conducerea lui Andor au mai rămas doar câțiva. Aceștia fiind omorâți în scurt timp de cei 12 Întunecați. Când singurul supraviețuitor rămâne Andor, mă îndrept spre el. Apucându-l de păr și aducându-i chipul mai aproape de fața mea:
– Sții, e prima dată când te văd atât de vulnerabil... Nu-i așa că e plăcut?
– Blestemato! tipă. Nu mă vei omorâ! Încep să râd.
– Ai dreptate, îi soptesc chicotind. Nu eu o voi face, Ignațius îți va decide soarta, îți amintești de el, nu?
Nu-i aștept reacția, plec pentru a mă asigura că ceilalți sunt bine.
Primii pe care-i întâlnesc sunt Aiden și Mark. Amândoi mă îmbrățișează imediat ce mă observă, iar eu le răspund imediat. După ce ne depărtăm:
– Le-ai lipsit extrem de mult. Îl privesc curioasă pe Aiden, neînțelegând la ce se referă. Își îndreaptă privirea spre ceva, iar eu îl copiez, începând să chicotesc.
Într-o parte mai îndepărtată, Derek încearcă să-l opreacă pe Justin din a lovi corpurile fără viață ale îngerilor. Îmi scutur capul... Sunt atât de copilăroși!
Îi salut pe Alpha-ul Suprem și Beta-ul său apoi mă îndrept spre ceilalți doi prieteni ai mei. Nu reușesc să pășesc mult. Simțurile îmi intră in alertă, însă totul se petrece prea rapid; un geamăt stins, de durere se aude în apropiere, apoi 2 brațe extrem de cunoscute se înfășoară un jurul meu.
– Bună, iubito!
____________________
Sper că v-a plăcut acest capitol :)
Îmi pare rău pentru această postare întârziată, dar se pare că în ultima vreme am numai probleme cu calculatorul, iar persoana pe care am rugat-o să mă ajute să-l reformatez, amână tot timpul :(((
Pfff! Ce noroc am și eu...
În fine... Decizia Selynei a fost o surpriză pentru cineva? Haha! A fost ceva pe moment :D
Urmează epilogul. Andor va plăti pentru ceea ce a făcut, urmează să citiți cum...
După aceea, probabil voi mai pune câteva capitole bonus, povestea celor 5 îngeri exilalți ( Mike și prietenii lui) merită să fie aflată, nu?
