Din alta lume

E aici

Capitol needitat:

Selyna povesteşte: 

          - Serios? Nu crezi ca exagerezi puţin? îl întreb pe Mathias privindu-i imaginea în oglinda din faţa mea. Înca de când m-a obligat să ies afară din cameră am fost chinuită şi învârtită în toate felurile, iar chinul meu nici bine nu a început.

          Nu înţeleg de ce ţine să mă pregătesc pentru venirea sufletului meu pereche, îl răneşte acest lucru şi-mi pare rău pentru el deoarece ar fi putut fi alesul meu, dar îşi va găsi până la urmă pereche.

          - Încerc să ies cu mâinile curate din situaţia asta. Crezi că va fi încântat să te vadă lângă cineva identic cu el? Îţi spun eu, o va lua razna de furie, vreau să rămân întreg...

          Rămân cu gura deschisă la declaraţia lui, e cât se poate de serios, nu glumeşte. La dracu! Chiar are dreptate.

          - Şi te-ai gândit să scapi punându-mă la înaintare, hăh? 

          Mă încrunt la reflexia lui, creând un cerc de foc negru în jurul lui.

          - Woah! Mai uşor cu intenţiile criminale! tresare.

           Mârâi la el şi la femeia ce se ocupă de părul meu.

          - Trage-mă încă o dată de păr si nu rămâne nimic din tine! o ameninţ făcând-o să înghită în sec şi să mă privească cu teamă, continuându-şi treaba cu mâini tremurânde. Îmi alege două şuviţe din faţa şi incepe să le impletească la spate într-un mod ciudat, apoi să-mi onduleze restul şuviţelor, insă finalul este unul extraordinar. Ca machiaj foloseşte doar un ruj roşu şi rimel, părăsind apoi camera uşurată.

          Mă privesc pentru ultima dată in oglindă, colţul gurii ridicăndu-mi-se într-o tentativă de zâmbet, însă imediat buzele  îmi devin o linie dreaptă. Sunt atât de nervoasă, deja puterea i se simte în aer. E clar, va ajunge în curând.

          - Dacă ai terminat, fii bună şi fă să dispară cercul ăsta, se face cald aici. 

          Mathias îmi ia găndul de la el prin intervenţia lui. Oh, Math, ce mă fac eu cu tine? îmi pun întrebarea în gând, între timp eliberându-l.

          - Să ne grăbim, trebuie să te îmbraci, din nefericire pentru tine, va trebui sa porţi rochie.

          - Ce? ţip la el, ridicându-mă de pe scaun. - Oh, nu, nu! În niciun caz! Nu port aşa ceva.

          Mă priveste cu o sprânceană ridicată, continuând:

          - Atunci apari goală în faţa lui, mi-e indiferent. Dar în caz că te răzgândeşti, dressingul este acolo, indică o uşă închisă la culoare, apoi iese din încăpere. 

          Mă indrept obosită spre uşă, deschizând-o, apoi rămânând înmărmurită. Am ajuns în iad...