Din alta lume

Pumnalul

Capitol needitat:

Selyna povesteste:

- Dar nu am nevoie de niciunul, il informez in timp ce-mi sprijin coatele pe genunchi si imi apropii fata de Mathias. Acesta ma priveste surprins pentru o clipa, insa isi recapata imediat calmul arogant.

- Esti sigura? intreaba. Din punctul meu de vedere nu stii inca ce vrei, esti confuza... nu, nu incerca sa negi, spune pe un ton impunator cand vede ca vreau sa-l corectez, nu din acest motiv te afli aici?

- Mathias, poate in privinta unor aspecte sunt confuza, dar stiu foarte bine ce simt, nu am nevoie de un suflet pereche...

Scoate un pufnet exasperat si isi da ochii peste cap. Reactia lui ma amuza si ma trezesc chicotind. Oftez si ma relaxez complet, continuand sa ma uit la barbatul din fata mea care, cu siguranta isi va pierde rabdarea intr-un viitor foarte apropiat din cauza mea.

Se ridica, venind spre mine. Imi intinde mana, asteptand sa i-o iau. O accept si il las sa ma conduca spre o usa micuta.

Imi arat surprinderea prin ridicarea sprancenelor, pana acum n-am observat-o, iar asta imi poate cauza foarte mult rau in viitor, neatentia e primejdioasa. Incaperea in care intram este foarte intunecata, peretii vopsiti in negru si lipsa ferestrelor dand impresia de temnita. Mobila lipseste cu desavarsire, singurul obiect din camera fiind un pumnal infipt intr-un piedestal de piatra situat in mijloc.

Imediat ce-mi atintesc ochii asupra lui, imi dau seama ce este atat de special la jungher... motivul venirii aici. Ma apropii cu miscari mecanice, neluandu-mi privire de la pumnal. Mathias a ramas la intrare si nu da vreun semn ca ar avea intentia de a ma urma, il las sa faca ce vrea. In centrul atentiei mele se afla altceva... de cand astept acesat moment, imi zic cu amaraciune in sinea mea. Cheia eliberarii mele se afla la doar cativa centimetri.

Lama fiind complet ascunsa in piatra, nu pot decat sa-i vad manerul negru cu un diamant rosu in capat. Il ating, iar mana incepe sa-mi fie acoperita de lumina. Linii negre dau nastere unui model complicat ca-mi acopera partea din corp aflata sub influenta luminii. Aceasta se stinge treptat, dezvaluindu-mi desenul.

Il studiez, nerabdarea atingand cote maxime.

- Numai tu esti capabila sa-l scoti, se face auzita vocea lui Mathias. A fost pus acolo cu ajutorul unui sacrificiu si a unei mari cantitati de intuneric, inainte nu i-a putut controla nimeni puterea malefica. Acest pumnal, imi povesteste si paseste spre mine, a fost cauza exilarii primilor ingeri decazuti si a dus la aparitia Infernului. Fiecare posesor a trebuit sa plateasca cu propriul suflet pentru forta oferita de acesta, in scurt timp, transformandu-l pe folositor intr-o marioneta, o cutie goala controlata de rau. Desenul dovedeste ca tu esti singura lui stapana.

- Ce suflet sa devoreze daca propietareul nu are unul, nu-i asa? il intreb afisandu-i un zambet rece si cred.

- Nu asta am vrut sa spun, ofteaza, ziceam numai ca ai capacitatea de a controla in totalitate intunericul, inclusiv magia neagra a acestui pumnal ce nici acum nu se stie de unde provine, niciunul dintre noi nu a reusit... Vrei sa te ajut cu ceva?

- Nu... imi strang mana cu hotarare in jurul manerului, scotandu-l fara a depune vreun pic de efort. Ii surad lui Mathias, apoi imi indrept jungherul spre inima cu miscari rapide. Timpul parca se opreste pe loc, iar eu cad in genunchi.

- La naiba! Mathias incearca sa-mi scoata pumnalul, insa este izbit de perete de o forta invizibila.