Another life//Luke Hemmings

Capitolul 4

Cu lacrimi in ochii am privit in jur. Peretii camerei erau din sticla. Am privit in jur si mi.am dat seama ca nu eram in camera. M.am ridicat de pe podeaua rece si m.am intrebat:
-Unde sunt??
Am privit prin peretii "camerei" si mi.am dat seama ca eram intr.un cub!!
-Ce caut un aici?? Ajutor!! Am strigat facand un perete sa se cutremure, apropiindu.se de mine.
Am aruncat o privire in sus si l.am vazut pe Luke. M.am uitat in jos si am vazut mainile lui albe. Eram intr.un cub!! In mainile lui??
-De ce?? M.am intrebat, astfel facand acel perete sa se apropie si mai tare!!
M.am speriat si m.am asezat in unul din colturile cubului. O lacrima a cazut pe podea, facand cubul sa se sparga in mii de bucati.
Am tras aer in piept si am deschis ochii. M.am ridicat si m.am uitat prin camera, dandu.mi seama ca a fost doar un cosmar.
Era ora 10:45, imi amintesc foarte clar intamplarea de ieri, chiar da vroiam sa o uit. Cand am mers la bucatarie am privit afara, prin geamul rotund din bucatarie. Jos era parcata masina lui Luke. Mi.am intors privirea spre ibricul de cafea. O liniste a cuprins apartamentul. Ma simteam ca si cum s.ar fi intamplat ceva rau, foarte rau!! Am luat telefonul de pe fotoliul din sufragerie. I.am trimis un mesaj, dar mi.a raspuns abia dupa doua ore, spunand: "Scuze, ca.ti raspund acum, dar am fost foarte ocupat la inregistrari. S.a intamplat ceva??". I.am raspuns spunandu.i ca nu se intamplase nimic. M.am imbracat si am iestit din hotel. Aveam nevoie de o plimbare lunga.
M.am oprit la un stand din parc si mi.am cumparat un suc. Ma confruntasem cu zilele de gun in Franta, acele zile dupa moartea parintilor mei, si stiam ca o plimbare va rezolva totul. Ma plimbam pe strazile prafuite ale Londrei cand deodata zeci de oameni s.au strans in jurul meu. Toti imi puneau aceleasi intrebari: "Cum l.ai cunoscut pe Luke??", "De ce e Michael suparat??", "Ce te face atat de speciala pentru Luke??". Nu ma simteam in stare sa le raspund. Fara sa stiu siroaie de lacrimi mi se prelingeau pe fata. Imediat intrebarile s.au schimbat: "Va despartiti??", "Unde este Luke??", "De ce nu este cu tine, acum??".
Am facut un pas in spate si am spus:
-Imi pare rau!! Dar nu va pot spune. Scuzati.ma!!
Am facut trei pasi in spate si am inceput sa fug. Am ajuns intr.un parc. M.am asezat pe o banca si ma intrebam de ce lacrimile nu.mi se opresc. Am privit in sus si am spus:
-Ce mi se intampla??
-Nimic. S.a auzit din spate.
Mi.am intors privirea si l.am vazut pe Luke. S.a asezat langa mine si mi.a spus:
-Sunt aici. Nu ti se intampla nimic!! Totul va fi bine!!
L.am privit si m.am pierdut in marea albastra din ochii lui. S.a apropiat de mine si m.a sarutat.
-Cred ca... gustul buzelor tale dulci mi.a lipsit astazi.
-Si mie ale tale!! Mi.a spus sarutandu.ma si luandu.ma in brate. O sa fiu mereu cu tine.
Am stat asa pana cand soarele s.a adapostit dupa bolta cereasca, iar stelele au luminat cerul.
Ce se va intampla daca Luke incalca promisiunea?? Oare sarutul lui va ramane asa de dulce si pe buzele alcuiva??