Între rai și iad

Capitolul 1

Cerul era scăldat intr-un negru proeminent alături de un albastru care tăia in bucăți cerul infasuind iadul. Îngeri cădeau din cer ca si cum ar fi aruncați ca niște cârpe. Dar ea avea aripile negre împreunate cu alb, duhul si iadul, care zbura cu o forță nemaipomenita spre pământ știind cat de mult si-a dorit sa ajungă aici. Era scăldată in flăcări care se aprindeau atunci când cobora spre pământ, își simțea corpul in flăcări arzandui fiecare părticică din ființa ei. Zâmbetul ei arata zcârbă, dar și ardoare. Ochii ei erau de un roșu proeminent, pupilele fiindu-i albastre, un albastru deschis la culoare care emana durere, dar care era acoperit de șarmant, de spaima, dar in același timp de ura, o ura care îi acoperea corpul finuț, pielea fiindu-i de lapte, tatuajul care ii descria specia ii acoperea tot gâtul coborând spre sâni scoși in evidenta de sutienul roșiatic pe care toti ii observa, pe care toti l-ar fi vrut să-l atingă. Mâinile ii erau acoperite de sânge, sângele pe care îl bea si pe care ii clocotea in vene atunci când văzu oamenii care își vedeau de treaba lor ca si cum ea nu exista acolo.
Se uita la ceilalți îngeri care dispăruse in ceata,o ceata roșie si inspaimantatoare, de care ei nu ii era frica, dar totuși care dispăru așa de repede atunci când ea clipi făcându-o să se îmbete de cap ca și cum n-ar mai fi băut sânge de mult. Se uită în jur și văzu în stânga ei un bar, se apropie spre el știind ce avea să facă în continuare.

Deschise ușa barului cu o putere pe care tatăl ei ia spus să nu o folosească, ușa se izbi de bar iar toate privirile erau ațintite spre ea. Toți îngeri erau acolo servindu-se din băuturi și mâncăruri care și mai de care.
-Uite, ea e!!
-Ne va distruge poporul.
-Cine a zis că are putere ca să ne distrugă?
Fată își dădu ochii peste cap ignorând-i, știa că atunci când ceilalți nui vedeau puterea și ce ar fi putut face atunci toți începeau să o bârfească și să spună toate prostiile pe care le veneau la bibilică.
-Un whisky.
-Imediat prințesă!
Îmi iau privirea de la barman care avea părul roșcat cu niște firicele portocalii, sprâncenele fiindu-i roșiatice. În ochii lui puteai să vezi marea care te-ar fi putut îneca dacă na-i ști să înoți. Îmi zâmbește când realizează că mă uit la el. Purta o uniformă maronie, în dreptul pieptului având un ecuson cu numele lui "Lucas". Fata se ridică în picioare îndreptându-se spre o ușă care era scris mare "Toilet👩" intră înăuntru. În fața ei era ditamai oglinda care era înconjurată de niște flori alături de  luminițe albastre care luminau încăperea. Se apropie de chiuvetă și dădu drumul la apă spălându-se pe față, nu purta machiaj în aceea zi știind bine că avea să se lupte pentru al putea fura pe prințul New York-ului.
Zâmbi ștrengar și își șterse față care îi era murdară de praf. Se uită spre brățara de pe mână ei plină de tatuaje care mai de care, colți, lupi, îngeri, diavoli, flori, fluturași și un leu uriaș care primea cu dorință și cu ardoare de a sfârteca orice ar prinde în cale.
Apăsă pe o brățară argintie, care era plina de capete de vampiri și vârcolaci roșiatice, așteptă câteva momente, care i se păru ani.
-Răspunde, răspunde.
-Alo. Ce faci raza mea, ai ajuns?
-A dat Domnu' și ai răspuns, am ajuns, se pare că oameni nu ne pot vedea. Chiar nu înțeleg pentru ce iai trimis și pe ceilalți tâmpiți cu mine. Ști prea bine că nu am nevoie de ei.
-Nu te mai plânge și spune-mi când mergi în New York, o să ai nevoie de ei. Tu crezi că prințul vârcolacilor nu are gărzi care te-ar putea prinde și mânca? Ai nevoie de ei pentru ați acoperi urmele.
Îmi dau ochii peste cap uitându-mă cu dezgust către brățară ca și cum laș fi putut vedea pe el zâmbindu-mi cu căldură.
-Merg mâine în New York, îmi poți teleporta te rog telefonul și mașina, tati?
-Ok, ne auzim atunci, îți trimit și duba pentru ceilalți, caută-l pe Marcus și pune-l la volan.
-A venit și Marcus cu mine și nu mi-ai spus?
-Ai grijă!! Ne auzim după!!
-Tată!! Niciodată nu-mi spui...
Și a închis. Privesc buimacă spre ușă și ies afară din ea dându-mi părul peste cap.