Între rai și iad

Capitolul 6

Roșul care acoperea cerul se schimbase într-un albastru închis la culoare. Soarele răsărind. Păsările începură să ciripească, vântul bătea încet ritmic, frunzele din copaci dansau alături de iarba verde și udată de bruma dimineți.
Razele soarelui intră prin draperiile cu inimioare roz, ochii Almei se deschiseră iar ochii ei roșiatici erau foarte deschiși la culoare pupilele albastre fiindu-i dilatate din cauza vulnerabilități pe care o simți atunci, se ridică în capul oaselor în fund. Privii în jurul ei și văzu pe un scaun o rochiță albastră, se uită confuză la ea întrebându-se ce naiba se întâmplă și ce eveniment trebuia să meargă. Deși era supărată pe tatăl ei totuși nu vroia să-l dezamăgească așa că se ridică din pat luându-și în picioare papuci ei roz de casă și înaintă spre scaun luând rochița în mâini, materialul ei fiind fin la atingere. Își dădu pijamalele jos și le aruncă pe pat, își luă pe ea rochița și se privi în oglindă. Avea mâneci lungi, trecea de genunchi având într-o parte o ruptură lăsând la vedere piciorul fin al Almei.
Spatele Almei era descoperit făcând rochia mai elegantă și mai sexy. Se apropie de dulapul negru și îl deschise trăgând de un mâner. Se uită leneșă în el și luă o pereche de pantofi albaștri strălucitori care se potriveau perfect cu rochia.
Își pieptănă părul alegând să-l lașe pe spate. Nu se machiase dar indiferent dacă o făcea sau nu ea arăta uimitor oricum. Își zâmbise în oglindă și se parfumă. Ieși din cameră și se îndreptă spre bucătărie, în castel era o liniște complet bizară dar care o calma pe Alma, începu să fredoneze și deschise frigiderul umplându-și paharul cu suc.
Vampiri nu aveau nevoie de lichide în afară de sânge, dar cum ea era și vrăjitoare și vârcolac avea nevoie de lichide. Corpul ei ar fi durut-o dacă se deshidrata sau dacă nu ar fi mâncat ceva.
Alma se întoarse rapid gata de luptă atunci când simți prezența cuiva în spatele ei. Când se întoarse rapid mai că vărsă paharul doar că îl opri cu magia ei, se uită spre persoana din fața ei.
Un tip cu ochii albaștri fixați pe ea o priveau cu amuzament, pupilele fiindu-i dilatate. Părul fiindu-i maroniu, purta o cămașă, o pereche de pantaloni largi care îi scotea fundul în evidență. Alma își mușcă buza de jos scuturându-și capul, privi spre brațele lui pe care cămașa îi scotea mușchi în evidență. Își ridică o sprânceană spre el și se rezemă de blat luând o gură de suc din pahar. "Suc de mere, yay."
-Și tu cine ar trebui să fi? Întreabă Alma uitându-se cum se îndreptă spre un dulap și luă o cană din el, se apropie de mine deschizând frigiderul luând sucul din care beam eu.
-Am auzit că sucul de mere face bine la sănătate. Aidan, încântat!!
-Alma! Spune dând mâna cu el, acesta îi sărută mâna fină a prințesei și se dădu un pas în spate.
Se întoarse pe călcâie și plecă. Îl urmări pe Aidan până în living acolo aflându-se tatăl ei.
Atunci realiză că tatăl ei mai repede sau mai târziu avea să îi caute pe cineva ca să se mărite ca să o vadă la casa ei, prințesa înaintă fiind curioasă să afle ce se întâmplă cu adevărat.
Prințesa intră în încăpere, ochii regelui era fixați pe ea și zâmbi atunci când văzu rochia pe care io dăruise pe ea.
-Intră draga mea, am să-ți prezint pe cineva.
Prințesa se apropie de ei așezându-se pe un fotoliu.
-El e Aidan, prințul fantomelor. Eu și părinți lui, care nu au putut să ajungă am decis ca voi doi să vă apropiați. Noi ne-am gândit la o căsnicie dar o să vedem cu timpul cum lucrurile decurg. Vreau ca voi doi să vă simțiți în largul vostru, vreau să vă cunoaște-ți mai bine.
Prințesa privi spre tatăl ei care i se putea citi în ochii că era fericit. Prințesa simți că ceva nu era în regulă, dar înainte să mai spună ceva telefonul tatălui ei sună.
-Scuze, chiar trebuie să răspund.
Și uite că plecă, se uită spre prinț și dădu din umeri, vru să se ridice și să plece, dar prințul se ridică și se așeză lângă ea.
-Vrei să ieșim la un suc?
Prințesa își dădu ochii peste cap și îi făcu semn către paharul lui și al ei în care încă se mai afla suc. Acesta chicoti și îi luă mâinile într-a ale sale.
-Atunci o să te las. Ne mai vedem iubire!
Spune și o luă la pas spre ieșire. Alma privi confuză, încercând să-și de-a seama ce naiba avea să se întâmple. Avea o presimțire că ceva rău avea să se întâmple așa că o sună pe Kate, prietena ei cea mai bună.
-Bună!!
-Auu, dă-te de pe mine.. Bună Alma!! Ce faci? Totul e bine?
-Stau, tu ce faci? Ce-i cu gălăgia asta? Ai dat o petrecere și nu mai invitat? Nu știu dacă totul e bine.
-A venit Costi la mine și vrea să se joace cu mine, dar eu nu vreau. Nu pot scăpa de el. Povestește-mi!
-Îți amintești când ți-am spus că după ce vin de pe teritoriul oamenilor tata o să-mi aducă pe cineva ca să mă mărite?
-Hm
-Tipul pare puțin off, am o presimțire rea. Dar e super sexy.
-Ce bună oportunitate, joacă-te cu el. Ști cât de mult aș da să fiu în locul tău. Cum arată, descriemi-l.
-E prințul fantomelor.
-Ceee? Fato, ști câte ar vrea să pună mâna pe el. Sa purtat drăguț cu tine?
-Da, de ce?
-Ziceai că e puțin off?
-Da, Kate mă îngrijorezi. Spune-mi!!
-Asta vrea el ca tu să crezi că e, el nu e așa. Îmi amintesc foarte bine ca și cum ar fi fost ieri cum am fost cu tata la el fiindcă trebuia să semneze nu știu ce acte și trebuia să o facă personal. Am insistat să ma ia și pe mine și ma luat. A fost drăguț pentru puțin timp, dar după totul la el a început să se schimbe. A început să fie arogant și insista ca nou să plecăm.
-Am o presimțire.
-Oferă-i timp, nu știu niciodată cum e cu adevărat o persoană. Trebuie să închid, mă strigă mama, pa, ai grijă!! Te iubi mult!!
Kate închide apelul lăsând-o pe prințesă în gânduri. Alma își luă paharul de pe masa de lemn și bău restul conținutului. Îl lăsă în chiuveta bucătăriei și se îndreptă spre celule. Trebuia să vorbească cu prințul vampirilor.