Între rai și iad

Capitolul 2

Mă sui pe un scaun înalt atrăgând atenția tuturor, toți se asemănau ca și cum ar fi gemeni, purtând același haine, același aripi.
-Marcus!! Afară o să apară o dubă și tu trebuie să o conduci. Mergem mâine dis de dimineață în New York, ceilalți urcați cu el în mașina, tu!! Lucas, pregătește niște pungi cu sânge, dă-mi și trei pachete de țigări. Mâine să fie pregătite și puse aici pe pasă. Spun și arăt spre o masă roșiatica.
-Poate că nu vă place să lucrați în echipă cu mine, dar trebuie să o faceți pentru tata. La somn cu voi!! Mâine să vă văd pregătiți de luptă, nu am venit aici să ne distrăm.
Sar de pe masa si ma îndrept cu pași repezi spre scările spre intrarea camerelor de hotel pe care oameni nu ar ști ca exista in acest bar, asa cum nici nu ar ști ca noi suntem aici.
Planul tatei era conceput așa; suntem camuflați ca oameni si gărzile lui să nu ne vadă sau avem barul acesta in care barmanul e vârcolac și care ne poate vedea fiindcă e o specie de a noastră.
Mergem in New York, trecem de gărzile care erau ori vârcolaci sau vampiri, ultimi vrăjitori care nu au fost arși pe rub era familia mea care nu erau doar vrăjitori ci si vampiri si vârcolaci care erau de ne învinși. Idea e ca eu sa vin acasă nevătămată fiindcă rănile se vindeca mai greu pe pământ, aici unde muritori, ei bine sunt muritori. Furăm prințul și așteptăm ca tata să aducă portalul la viață și să putem zbura înapoi spre tărâmul Iadului. Ceea ce nu știa tata era că eu îl cunoșteam deja pe prinț și că el vrea cu ardoare să se însoare cu mine ceea ce nu se va întâmpla din cauza tatei.
Tata deja a pregătit pentru mine un prinț care în curând avea să fie rege având nevoie de o regină, ei bine, ca mine.
Îmi dau papuci cu ton jos din picioare și mă pun în pat adormind mai repede decât aș fi crezut.
Mă trezesc de dimineață și privesc buimacă în jurul meu. O oglindă mare stătea neatinsă în fața mea arătându-mi chipul meu alb, lângă patul mare era o noptieră pe care stătea acum telefonul meu negru, arătându-mi ora 7 și două chei de la mașina mea și de la dubă. Mă ridic din pat luându-mi pantofi roșiatici în picioare. Mă întind spre noptieră și-mi iau telefonul și cheile. Mă îndrept spre ușă și o deschis, puteam auzi vocii de la ceilalți îngerii care mă așteptau, intru în baia de vizavi și închid ușa cu cheia. Mă spăl pe față, dându-mi jos toate hainele de pe mine. Realizez că mi-am luat papuci în picioare și îmi dau o palmă mintală.
Intru în duș dând drumul la apă începând să-mi spăl fiecare părticică de piele. Simțeam cum îmi arde pielea din cauza apei așa că am ieșit din duș și mi-am înconjurat trupul cu un prosop începând să-mi șterg pielea deja roșiatică. Mă concentrez un pic și părul meu e uscat acum, părul meu fiind acum într-un coc lejer, dar care îmi făcea fața albă drăguța ca și cum aș fi o muritoare. Zâmbesc și dau din degete, pe scaunul de lângă ușa aflându-se acum un costum de luptă. Era negru care aveam găuri la spate pentru aripile mele care după ce mi-am luat costumul pe mine s-au trezit la viață. Scutur din ele fiindcă le simțeam amorțite.
Ies din baie și cobor treptele. În bar toți îngeri beau sau mâncau. Pe masa care ieri i-am arătat barmanului să le pună acum se aflau ghiozdane pline, deschid unul la nimereală și dau de pungile pline de sânge. Colți mei ies la iveală, scot un mârâind, deschid punga și trag cu ardoare sângele în mine fiindu-mi poftă.
Din două înghițituri termin toată punga și o ard strângând-o în mână.
-Bună dimineața tuturor!! Marcus, prinde!
Spun și îi arunc cheia de la mașină. Țin apăsat pe telefonul meu care imediat ce mi-a scanat degetul în fața mea fiind o mapă spre New York.
-Luați ghiozdanele și veniți.
Un înger pe care nu îl cunosc se apropie de mine și luă ghiozdanele punându-le în spatele lui. Toți se ridicară de pe scaun fără să spună ceva și se îndreptară spre ușă. Deschid ușa prima și ies afară. În fața barului aflându-se un audi negru și o dubiță neagră, simțeam magie acolo unde stăteau mașina. Marcus deschide portierele dubei și intră la volan închizând portiera după el. Ceilalți urcă în spatele dubei unde știam mai mult ca sigur că erau loc pentru toți 10 îngeri, acolo unde se aflau arme, scut anti glonț și sticluțe mici unde se aflau magie pe care era menită să-i țină în viață oricând de mult ar fi mușcați sau loviți.
Deschid portiera și intru în mașină închizând portiera după mine. Pun telefonul pe o cestiuță care e menită să-mi țină telefon îndreptat spre mine. Pornesc mașina și încep a conduce acolo unde mapa îmi arăta.
Îmi teleportez pachetul de țigări pe bord care se aflau în ghiozdan și pe care am uitat să le iau. Deschid ambalajul pachetului și scot o țigară cu dinți și o aprind cu ajutorul magiei care îmi curge în vene.
-Intrăm înăuntru, răniți pe toți dar nui omorâți!!
Lăsați să sufere, dar nu să moară. Ne întâlnim în sala de tron, tata a spus că prințul va fi acolo încercând să rezolve nu știu ce caz.
Spun uitându-mă la toți în parte.
-Regele pământenilor păzea că venim.