Între rai și iad

Capitolul 4

//Acum câteva săptămâni.//

-Nu înțelegi? Mă întreaba tata nervos. Dacă luăm  cubul o s-o putem aduce pe mama ta la viață, o să o poți vedea după tot acest timp.
-Și dacă nu va funcționa? Dacă riscăm totul pentru nimic? Dacă mama nu e așa cum credem noi?
-Totul va fi bine, îți promit. Tot ce trebuie tu să faci e să mi-l aduci, ști prea bine că nu pot merge pe teritoriul muritorilor.

//Prezent//

-Alma ar trebui să fie aici de ceva timp.
-Va ajunge, cică prințul e mai greu decât credea ea și s-a rănit puțin la aripi. Spune majordomul.
-Îl omor!!
Majordomul își dădu ochii peste cap știind foarte bine cât de protector era regele, până la urmă doar pe ea o mai avea. Mama ei murind din cauza prințului pământenilor. Cică ei au avut o aventură și el ar fi pus-o să divorțeze de rege ceea ce ea nu avea să o facă din cauza Almei.
Alma arăta la fel ca mama ei. Avea părul rozaliu ca ea, ochii fiind-i roși, ceea ce era ciudat, dar care însemna puterea vrăjitoriei și vampirismului. Ceea ce diferenția între ele era sufletul, mamei ei îi păsa mai mult de putere, puterea și faima care o făcea să radieze de fericire și ardoare.
Ceea ce nu știa Alma era că mama ei era drăcoasă și că s-a măritat cu tatăl ei din cauza puterii lui, a banilor, averilor și ale bijuteriile pe care el i le oferea atunci când el putea profita de ea câte puțin. Se juca cu mintea ei, ca și cum ar fi o marionetă.
Regele avea părul negru de cenușă, avea ochii albaștri și era vârcolac, mai bine zic regele vârcolacilor care avea la mână vrăjitoarele și vampiri. Atunci când el nu mai putu să controleze vrăjitoarele le omorâse pe toate știind foarte bine că soția lui era o vrăjitoare mai bună decât toate celelalte la un loc, dar atunci când soția lui a murit, ei bine, a rămas fără vrăjitoare ca sa-si îndeplinească scopul. Regele încercă să omoare o parte din vampiri până când prințul, mai bine zis regele pământenilor și ai vampirilor ia luat la el promițându-le că îi va ține în viață. Așa că vampiri plecă la el. În Iad acum fiind doar familia regală și alți vârcolaci, care erau sute, milioane dintre ei care îl slujeau pe rege.
-Ghici cine a venit acasă tati? Țipă Alma gata să-l arunce pe prințul pământenilor pe unde apucă, dar se opri atunci când își văzu tatăl folosindu-și puterile spre ea, începu să tremură gândindu-se numai la rele, dar în momentul următor greutatea corpului prințului nu se mai simți pe umărul ei ceea ce înseamnă că îl vrăjise pe prinț probabil acum fiind în temniță.
Tatăl ei se apropie de ea alergând și o luă în brațe.
-Dă-mi să văd ce ți-a făcut nenorocitul ăla, o să îl omor cu mâinile mele!!
-Tată, sunt ok!
-Mereu spui asta, dar ești într-adevăr?
O învârti cu spatele la el și își apăsă mâna rece pe aripa ei începând să o vindece. Alma începu să țipe simțind cum fiecare celulă din ea se rupe în două.
...
Prințul se trezi atunci când simți cum castelul se zdruncină atunci când auzi țipătul prințesei. Vru să-și ridice mână atunci când simți câteva picături de sânge curgându-se pe fruntea lui, dar fi opri de lanțul care era legat de mâinile fine care acum se simțeau aspre din lipsa cremei regale pe care îi va fi dor să o aplice. Se uită în jur, un bec mic era îndreptat spre el, celula mică mirosea a stătut, scaunul în care era mai mult ca sigur
era făcut din metal ce îi răcea corpul mai tare decât era deja. Temperatura camerei era una care era menită să îți facă corpul să înghețe, dar prințul rezistă fiindcă frigul nu l-ar fi putut omorî, nu așa de ușor.
-Mă simt ca la dentist, numai că în loc să stau cu mâinile în poală, le am prinse la spate în cătușele astea de doi lei. Nici cătușe mai comode nu-ți poți permite, regele Iadului?
Prințul vampirilor începu să râdă atunci când văzu ochii albaștri ai regelui, ochii ăia plini de ură, de scârbă.
-Nu ne-am văzut de mult timp, așa-i? Te-am cam neglijat. Am crezut că ai să vi aici să-ți ceri scuze, dar se pare că nu-ți pare rău de moartea ei.
Regele se apropie de el, având în mână o rangă.
-Nu ți-a păsat niciodată de ea și nici de Alma. Când am auzit că te-ai 'îndrăgostit' de Alma am crezut că o să vi aici să-ți bați joc de ea. Spune regele începând să gesticule din ce în ce mai mult, plin de ură.
-Am vrut să vin, dar mi-aș fi riscat viața. Până la urmă nu e mai bună ca Sef.
Regele pufni de nervi, izbindu-i ranga de obraz. Un zgomot se auzi în toată celula, dar se opri, prințul începu să scuipe sânge pe jos uitându-se spre rege.
-Greu e să-ți vezi persoanele apropiate cum se îndepărtez de tine? Nu-i așa? Să-ți reamintesc atunci când ai făcut asta cu sora mea? Să-ți reamintesc cum ai violat-o și cum ai vrăjit-o să înnebunească după tine ? Să-ți reamintesc cum profitai de ea și venea la mine plângând spunând că vrea ca totul să înceteze? Să-ți reamintesc?
Soția ta, fosta ta soție nu merita asta, a fost acolo la timpul greșit în ziua greșită. Tu însă, tu trebuia să mori în ziua aia, credeai că te iubea? Haha, ți-a vrut doar bani și puterea ta, pe care a avut-o și ar fi putut avea mai multă dacă nu se temea să o piardă pe Alma. Săraca Alma, sa ales cu tine pe capul ei, și simt că o vei mărita cu regele fantomelor ținând-o prizonieră în regatul lui. Păcat de ea!
-AJUNGE!!! Cum îți permiți să vorbești așa cu mine? Țipă regele enervat peste cap de tupeul prințului, cuvintele lui lovindu-l peste față.
-Tu cum îți permiți să crezi că ești un tată perfect? Nu ți-e rușine de tine însuți? Ce are spune Sef dacă te-ar vedea acum?
...