Ingeri rebeli

Capitolul 7.

M-am gandit mult si am ajuns la concluzia ca noi nu ne-am intalnit din intamplare in acea statie de autobuz.Intalnirile importante fusesera de mult aranjate de catre suflete noastre cu mult inainte ca trupurile noastre sa se fi vazut.Restul drumului a fost tacut,previrea mea fiind atintita spre peisajul de afara.Am fost surprinsa cand am observat ca iesim din oras dar stiam ca daca il intreb unde mergem nu mi-ar spune .Ne indreptam spre o padure si dupa cateva momente motorul s-a oprit iar Francisco a coborat din masina,ocolind si ajutandu-ma sa ies.M-a tras de mana spre o poteca iar eu il urmam.

"-Francisco,unde mergem? am intrebat uitandu-ma la tot ce ne inconjoara."

"-Doar ai incredere in mine,bine? "A spus continuandu-si drumul. Dupa cateva minute m-a tras mai aproape ,ducandu-ma in fata unui lac superb.Am observat ca se apropia de o barca mica de lemn.

"-Vrei sa mergem cu barca? "

L-am privit speriata.S-a intors spre mine astentand un raspuns.

"-Francisco.."am spus cu putina teama.Nu am mai fost pana acum pe o barca.

Nu imi plac barcile...

"-Nu imi spune ca iti e frica. "Spune chicotind .

"-N-nu doar ca...doar nu imi plac,ok?"

"-Doar nu iti mai face griji.Promit ca nu o sa se intample nimic,bine?O sa am grija."

"-Bine.."Mi-a intins mana ajutandu-ma sa urc in marca si m-am urcat cu grija pe o bancuta bine exact in tata lui si a inceput sa vasleasca privirea lui fiind atintita spre vasle.S-a oprit doar cand am ajuns in mijlocul lacului.Dupa cateva minute de liniste a inceput s vorbeasca :

"-M-am indragostit de tine, poate... tocmai pentru ca in bratele tale am gasit acel ceva dupa care tanjeam de mult. Acel sentiment pe care l-am pierdut si l-am cautat in disperare. M-am indragostit de tine, atat de nepotrivit si imperfect, incompatibil fericirii mele, dar totusi perfect compatibil cu bataia inimii mele. Atat. Mi-ai dat nimic si te-am indragit de parca mi-a fi dat totul. Mi-ai pus praf de stele pe trup intr-o noapte in care nimic nu parea sa se lege. Tu ai fost punctul meu de legatura cu realitatea. Tot tu m-ai ancorat in universul tau perplex, unic si murdar, nedemn de iubirea si afectiunea mea. Nedemn de atingerile mele. Nemeritat de sufletul meu. M-ai iubit poate asa cum nu a facut-o nimeni, m-ai strans la piept si desi erai strain sufletului meu, m-ai facut sa ma regasesc. M-ai facut sa accept ca ceea ce sunt e mult mai departe de adevarul in care ma gaseam. Ca nu sunt inger, ca eu am coarne si plutesc intr-o realitate care te arde, plutesc.. pluteam in deriva. Plutesc si acum. Mi-ai dat foc si m-ai lasat sa ma incendiez in tot trupul, pentru toate sarutarile tale.  Te iubesc,Anastasia!"

"-Nu voi spune "eu te iubesc". Nu e în natura mea. Nu vreau niciodata pur si simplu sa fiu de acord cu declaratia ta de dragoste. Vreau sa strig de pe acoperisuri ca dragostea mea pentru tine arde ca toate stelele din noapte. Esti lumina mea, speranta mea. Deci, nu, dragul meu, nu te iubesc "si eu ". Te iubesc si asta nu va deveni un acord simplu." Incet s-a apropiat de mine si ne-am imbratisat foarte strans.

"-Probabil te intrebi de ce am venit aici,nu?"

"-Da.."

"-Aici este locul meu secret,cand vreau sa ma linistesc mereu vin aici.Si tot aici mi-am dat seama pentru prima data ca te iubesc.Si nu regret asta si nici nu o voi face niciodata.

Acum hai sa mergem,deja e tarziu si trebuie sa ajungi acasa."

Am ajuns la masina si tot drumul a fost linistit.Doar priveam pe geam si ma gandeam la ceea ce mi-a spus si oare ce o sa se intample cu noi ? Dupa putin timp am adormit fiind foarte obosita.

"-Iubito,trezeste-te am ajuns la tine."

Mi-a deschis usa si m-a ajutat sa ma ridic si m-a condus pana la usa dandu-mi un sarut scurt pe bune.

"-Ne vedem maine, noapte buna.Te iubesc."

"-Te iubesc,Francisco."Am intrat pe usa si m-am dus direct in camera si am adormit imediat nepasandu-mi ca nu m-am mai schimbat.

Oficial asta o sa fie o zi de neuitat.Abia astept sa vad ce a facut si prietena mea cu Cameron.