Ingeri rebeli

Capitolul 14.

Viata mea a luat o intorsatura totala.Au trecut doua luni de la discutia mea cu Seba si de atunci nu am mai pus mana pe droguri si incerc sa ma las si de funat desi e mai greu dar cu ajutorul lui sper ca voi reusi.Cu Francisco nu am mai vorbit si nici nu vreau sa o fac.Relatia noastra a fost bazata numai pe minciuni.Nu am putut sa ii spun adevarul si nici nu cred ca o voi face vreodata desi imi e greu.Nu vreau sa afle toate lucrurile ingrozitoare pe care le-am facut.Stiu ca l-am ranit si imi pare rau pentru asta deoarece nu merita dar e mai bine sa nu stie si sa stea departe de mine.

A trecut ceva timp de atunci si eu nu-mi pot scoate imaginea lui din minte. Pielea alba, zambetul larg, barba perfect tunsa, ochii caprui si sprancenele satene...aroganta din privire si gesturile lui. Stiu ca nu-mi face bine, stiu ca ma otraveste pe interior, insa ma urmareste neincetat amintirea lui.

Ma uit adesea la pozele cu el, parca retraiesc durerea din momentele in care ma ranea, mi-e dor pana si de lacrimile provocate de plecarea lui. Mi-e dor de suferinta din perioada aceea! Acum am devenit indiferenta, am inchis poarta tristetii, insa recunosc ca as fi fericita doar daca ar mai fi prezent in viata mea.

Adesea il revad si ne salutam politicos, in momentul acela simt nevoia de a-l prinde de mana si de-ai spune: "imi pare rau ca te-am indepartat dar te iubesc!".

Chiar daca nu vreau sa recunosc, sunt dependenta de amintirea lui..

Astazi am vazut o poza cu el si cu ea , amandoi , impreuna , indragostiti..pentru cateva secunde am incetat din a mai respira , inima mea s-a oprit si dupa a inceput sa bata din nou,fiecare bataie durea tot mai tare , am inceput sa vad in ceata si lacrimile au inceput sa curga precum ploaia..Speram sa nu mai vad niciodata o poza cu el si cu o alta fata inafara de mine , chiar am evitat sa se intample asta..dar uite ca s-a intamplat, nici nu pot explica durerea pe care am simtit-o in piept..o durere suprema. Puteam sa fiu eu acolo dar oarecum sunt fericita ca a trecut peste.Ca poate iubeste din nou si ca m-a uitat.Daca continuam sa fim impreuna l-as fi facut sa sufere mai mult si acesta e ultimul lucru pe care l-as vrea.

M-am schimbat foarte mult chiar mi-am facut si mai multi prieteni dar si prietene dar cel mai bine ma inteleg cu Stella.Este o fata blonda,slabuta si ochii ii are asemanatori cu ai mei.Ne intelegem foarte bine si avem multe lucruri in comun.Habar nu am cum am stat atat fara prieteni sau de ce imi placea singuratatea poate doar ma obijnuisem cu ea.Am devenit intr-un timp foarte scurt cele mai bune prietene.

Imi deschid buicama ochii si ma uit la ceas realizand ca peste o ora trebuie sa ma intalnesc cu Seba,Stella si Louis ,iubitul ei care e de treaba si ne intelegem bine.Dar imi mai amintesc si ca maine vom pleca impreuna cu celelalte clase de a doisprezecea la munte pentru a ne relaxa putin la sfarsitul anului .Vom merge undeva intr-o padure cu corturile dar o sa fie si Seba dar si Stella sper.Inca nu i-am intrebat dar nu cred ca o sa ma refuze.

Nu mai stau mult si ma imbrac intr-o pereche de pantaloni scurti negri si un tricou putin decoltat tot negru.In mai putin de 10 minute ajung la cafeneaua unde trebuia sa ne vedem si observ ca deja au ajuns.Pot sa spun ca mereu cand ne intalnim venim aici deoarece este locul nostru.Este foarte linistit si putem sa vorbim orice.

"Buna,Seba,Stell si Lou'" spun zambind.Chiar ma bucur ca suntem cu toti prieteni.

"Deci,Ann trebuia sa ne spui ceva?Parea important cand ai spus ca vrei sa ne intalnim astazi"intreaba Seba imediat ce am ajuns .Mereu e asa de curios.

"Da.Toate clasele de a doisprezecea de la mine de la scoala vor merge la munte undeva intr-o padure si ma intrebam daca nu cumva vreti sa mergeti si voi? "intreb afisand cel mai frumos zambet al meu.

Seba accepta imediat.Stiam ca nu ii rezista zambetului meu.Acum mai este doar Stella.

"In mijlocul salbaticiei?La sute de kilometrii de casa?Unde sunt si animale salbatice?" spune usor surprisa.

"Da.Si nu mergem cu profesorii am uitat sa mentionez."

"Sigur ca merg.Cum as putea sa ratez asa ceva?Doar noi in pustietate.E o ocazie unica si nu vreau sa o ratez." si pot sa vad fericirea de pe chipul ei .Din cate stiu cand era mica mergea cu tatal ei cu cortul si nu a mai mers de mult.

Imediat ce ii aud raspunsul o trag intr-o imbratisare copilareasca bucuroasa ca macar Seba si Stella o sa vina deoarece nu prea cunosc pe altcineva dintre cei ce vin.

Din cate am inteles excursia dureaza doar patru zile si ne vom intoarce joi.Mai ramanem putin sa dicutam detaliile si dupa mergem acasa pentru a pregati bagajele.Cand ajung il gasesc in biroul sau uitandu-se intr-un dosar.Nu stiu ce s-a intamplat cu el de la o vreme dar a reinceput sa il preocupe mai mult munca si vine tarziu acasa si sta mereu in birou.Il salut si ii spun ca ma duc sa imi fac bagajele sa nu il mai deranjez.Dupa o ora termin si imi fac un dus scurt si mai stau putin pe laptop si ascult muzica pana adorm.

Dimineata ma trezesc putin obosita.Plecarea este la 7 si fiecare pleca cu transportul personal si in jur de 12-1 trebuie sa ajungem in padure.Ma imbrac repete cu o pereche de colanti si o camasa in carouri si cobor jos mergand la Seba care sper ca s-a trezit.

Am hotarat sa mergem cu masina lui Seba si mai vine cu noi si Louis,prietenul Stellei.

Imediat ajung la usa lui si surpinzator era deja gata si ma astepta.

"Neata"spun somnoroasa.Inca nu m-am trezit complet.

"Neata printesa.Stella si Louis sunt gata?" spune usor ragusit si observ ca nici el nu a reusit sa se trezeasca de tot.

"Da trebuie sa mergem sa ii luam dar imi este asa somn"spun si imediat ma asez pe canapea obosita.

"Printesa haide sus stii ca nu trebuie sa intarziem cu mai spus ne asteapta Stella" spune dar stiu ca nici el nu ar vrea sa plecam.

"Dar mi-e greu sa ma ridic "spun facand ca un copil mic."Poti sa ma duci pana la masina?Te roog"si incep sa fac o fata de catelus.Nimeni nu rezista fetei mele de catelus mai ales Sebastian.

"Ah,printesa nu joci corect.Stii ca nu rezist fetei tale de catelus"spune si ma i-a pe sus ducandu-ma la masina.

"Multumesc"spun si il pup pe obraz cand urca in masina si vad un zambet pe chipul lui.

Imediat ajungem la Stella si Louis si se urca in masina dupa ce ne salutam.Ma bucur asa de mult ca sunt alaturi de mine.Impreuna cu ei uit de tot si de durerea pierderii lui Francisco.

Nu stiu de ce dar am o presimtire ca ceva se va intampla in excursie si nu e prea buna.Sper sa ma insel si sa nu fie nimic,nu vreau sa imi stric vacanta.