Ingeri rebeli

Capitolul 8-Mie imi pasa.

Ceasul desteptator a inceput sa sune si mi-am dat seama ca trebuie sa ma trezesc.Reusesc cam greu sa ma ridic din pat si ma indrept catre dus.Dupa ce am terminat m-am dus spre dulap si m-am imbracat repede cu o pereche de blugi negri si o bluza rosie in v. Mi-am uscat parul si nu i-am mai facut nimic. Am coborat jos in bucatarie unde era tata facand cafea.

"Neata tata" i-am spus zambindu-i.

"Neata scumpo.Cafea?"

"Mai intrebi?"am spus luand o gura din cafeaua fierbinte. Locuies doar cu tata deoarece mama a murit la nasterea mea.Mereu ma invinovatesc pentru asta dar ma am reusit oarecum sa trec peste cu ajutorul lui. Chiar nu stiu ce as fi facut fara el .Mereu am incercat sa il fac sa isi gaseasca o iubita dar deoarece este avocat mereu spune ca nu are timp de asa ceva.Imi dau seama ca acesta nu este adevaratul motiv, a iubit-o foarte mult pe mama si inca o iubeste si sunt sigura ca o va iubi toata viata dar nu poate sa traiasca singur .

Era sa ma ard cu cafeaua cand aud sunetul facut de telefonul meu.Era un mesaj de la Francisco" Te astept jos".Nu am mai stat mult si coborat.Asa cum ma asteptam jos era Francisco sprijinit de masina imbracat intr-o pereche de blugi negri usor stramti,un tricou alb,ce ii definea muschii bine lucrati si o pereche de ghete negre ce ii dadeau un aer de bad-boy.Nu imi vine sa cred ce bine arata.Incetez sa ma holbez desi cred ca si-a dat seama si ma indrept spre el imbratisundu-l si mi-a deschis usa sa urc dupa ocolind masina .Drumul a fost tacut doar cateva conversatii scurte si banale.Inainte sa cobor ii suna telefonul si imi face semn sa raman raspunzand la telefon

"Da,eu sunt.Ce? Dar cum? e bine?Ajung imediat."In momentul in care a inchis telefonul am vazut ceea ce nu credeam ca o sa fac vreodata fata lui era umeda si lacrimile continuau sa curga.

"Francisco..ce s-a intamplat?"

"Poti doar sa vii cu mine?" In acest moment am stiut ca nu puteam sa ii refuz nimic.Era distrus.Asa cum speram sa nu il vad niciodata.M-a lasat sa conduc indicandu-mi pe unde sa mergem si ma rugam ca acel loc sa nu fie spitalul dar degeaba.Imediat ce am parcat l-am vazut fugind spre spital.Cand l-am ajuns l-am vazut vorbind cu o asistenta:

"Dar eu sunt fiul ei ! Nu ma intereseaza"

"Imi pare rau dar in acest moment nu poate sa primeasca nicio vizita nici de la dumneavoastra"

"La naiba cu protocolul vostru! E mama mea si vreau sa o vad in momentul asta!"

"Francisco.."am spus mergand spre el dar se indeparta pe un scaun mai departe.

Nu stiam ce sa fac,ce sa ii spun.Nu mai fusesem in aceasta situatie.Oare ce patise mama sa?Ma gandeam sa plec poate vroia sa fie singur dar mi-am amintit ca mi-a spus sa vin cu el.Nu am mai stat pe ganduri si m-am asezat langa el.

"Imi pare rau...Nu vroiam sa ma vezi in halul asta."

"Nu trebuie sa iti faci griji..vrei..sa imi povestesti despre ce s-a intamplat cu mama ta?" A incuviintat si s-a apropiat mai bine de mine.

"Mama..a incercat sa se sinicida si nu este prima data.Ultima data a fost acum 3 ani.Credeam ..credeam ca nu o sa o mai face"

In acel moment am simtit cum o lacrima incepe sa curga.

"Te rog, nu mai plange nu imi place sa te vad asa pentru mine"

Adevarul era ca si imi pare rau prin ce trece dar...nu am mai spus nimanui decat tata si..si eu am incercat sa ma sinucid odata.Ma simteam vinovata de moartea mamei.Toti aveau ambii parinti si mie imi ziceau orfana.Acesta e si unul dintre motivele pentru care am devenit ceea ce sunt acum.Nu am mai rezistat si l-am imbratisat incepand sa plang foarte tare.

"Anastasia..te rog nu mai plange.Ce s-a intamplat? "

M-am departat putin de el si mi-am ridicat putin tricoul.Cicatricile erau inca vizibile de parca s-a intamplat de curand.A inceput sa puna mana pe abdomenul meu privindu-ma socat.

"C-ce s-a intamplat?" m-a intrebat .

"Acum cativa ani am incercat sa ma sinucid" spun si simt cum un alt val de lacrimi isi fac aparitia .

"Dar de ce ai face asa ceva ?!" a inceput sa tipe pentru prima oara la mine.Se vedea ca era foarte ingrijorat.

"Mama mea..a murit din cauza mea!La nasterea mea nu a mai rezistat si a murit doar din vina mea.Daca eu nu ma nasteam ea inca traia .Nu mai puteam sa trec peste si acum imi este greu dar imi dau seama ca sinuciderea nu este o obtiune.Nu mai puteam tine în mine atâta durere care ma macina ... Durea din ce in ce mai tare și imi doream să ma culc și să nu ma mai trezesc niciodata.Nimanui nu ii pasa daca m-as sinucis.Nici macar tatei ca doar statea la birou si dadea pe acasa o data pe saptamana. Imi doream atat de mult pe cineva langa mine in cat am inceput sa imi imaginez ca chiar e cineva acolo.Poate ca ma saturasem sa stau doar singura sau cu persoane false.Toti isi bateau joc de mine deoarece nu aveam mama.Si intr-o zi m-am saturat si am facut asta.Asta m-a facut sa devin si ceea ce sunt acum.Pentru sinucidere e nevoie de mult curaj, și eu deveneam mai curajoasă pe zi ce trece!"

"N-nu am stiut,de ce nu mi-ai spus?"

"Esti prima persoana careia ii spun ...."

"Anastasia vreau sa ma asculti pana la capat.Poate inainte nimanui nu ii pasa dar acum mie imi pasa! Nu as stii ce m-as face fara tine .Probabil as sfarsii la fel ca tine.Tu si mama sunteti cele mai importante persoane din viata mea si asa va ramane,ai inteles? "

"Da,imi pare rau ca nu ti-am spus"

"Orice problema ai avea sa vii si sa imi spui.Poate te pot ajuta.Chiar daca poate nu vom fii impreuna mereu desi eu asta vreau si eu .."dar nu a apucat sa continue deoarece a aparut o asistenta.

"Ma scuzati,mama dumneavoastra este stabila acum.Daca doriti puteti sa o vizitati este in camera aceasta"