American Horror Story

' Invocarea - Ritual demonic '

Uneori ți se întâmplă lucruri atât de imprevizibile , lucruri groaznice, care nu te lasă să-ți revi nici până în ziua de azi.
Zi de zi îți aduci aminte de momentul în care ai pierdut totul momentul în care viața ta nu a devenit nimic altceva decât un calvar, iar tu te simți ca un recipient , dar nu unul gol, ci unul plin de durere și suferință. N-am crezut vreodată că dintr-o joacă între copii voi dezlănțui forțele iadului și voi aduce sfârșitul.

Aveam 15 ani, nu eram nimic altceva decât o adolescentă normală, îmi vedeam de viață cum ar face oricine.
Într-o zi, pe când eram la școală, una dintre colegele mele ne-a povestit despre ceea ce citise ea pe un site. Problema nu era că citise, ci ce citise. Găsise un site pe care era descris foarte detaliat modul în care poți aduce demonii pe pământ.
La început nu am crezut, le-am spus tuturor că nu e decât o mare prostie. Desigur nu trecusem până atunci prin așa ceva și nu-mi puteam imagina ce ar urma după asta.
-Bine, dacă nu te sperie, mergem în vechiul motel al familie Knight să facem acest ritual. Am fost de acord, desigur, dacă aș fi știut ce se va întâmpla , nu aș fi acceptat niciodată.

Ei bine cum v-am spus am fost de acord și în acea seară, la 12 a.m. am pornit prin pădurea ce despărțea motelul de oraș, ajungând în sfârșit.
Eram 5 în grup, două fete și trei băieți. Unul dintre colegii mei a spart ușa unei camere și am intrat acolo.
Mirosul de mucegai era insuportabil , iar totul era acoperit de praf.
Am verificat întrerupătoarele, dar nici unul nu mergea.
- Mai bine așa, lumina nu ne va ajuta, a afirmat colega mea.
Am închis ușa după noi. Sara, colega mea, avea în spate un rucsac în care se aflau materialele necesare pentru invocare.
Ne-am așezat într-un cerc pe podea. Colega mea a scos o cutie plină cu orez, pe care l-a împrăștiat tot în cerc, în jurul nostru.
Fiecare dintre noi avea în față câte o lumânare mică, de culoarea roșie, iar în mijloc era una mult mai mare, de aceeași culoare.
Ne-am prins cu toți mâinile, în timp ce colega mea a ars niște fire de verbină și a început să se plimbe cu el prin cameră.
Ne-a pregătit fiecăruia câte un pahar de apă cu sare. Ne-a spus să ținem apa cu sare în gură tot parcursul ritualului.
-Deci.. Andre , ce zici să faci tu ritualul? Dacă ai curaj desigur.
Am acceptat, nu mă așteptam să se întâmple ceva.
Toți ceilalți au luat apa în gură, iar Sara mi-a dat o foaie pe care era notată o incantație.
Ne-am apucat strâns de mâini, au închis cu toții ochii, mai puțin eu, pentru că trebuia să citesc.
Încantația suna așa: "Vă chemăm pe voi, creaturi ale Iadului. Purificați această lume cu toată puterea voastră. Faceți lumea un loc cu ajutorul divinei voastre puteri. Lepăda-ți-vă de lanțul care vă ține captivi în lumea spiritelor. Noi vă invocăm pentru a pătrunde în a noastră lume. Sunteți bine-veniți!"
După ce am spus aceste cuvinte, m-a cuprins un fior. Lumânările s-au stins și colegii mei au înghițit apa.
Am închis și eu ochii și am așteptat. Spre surprinderea prietenei mele nu s-a întâmplat nimic. Pe mine nu m-a surprins. Mă așteptam la așa ceva.
- Halal ritual.
-Dar...
-Se pare că nu vine niciun demon în seara asta. Mno, ne mai vedem fraților.
M-am ridicat și m-am îndreptat către ușă, dar aceasta era încuiată. Ciudat, știam că nu aveam cum s-o încuiem.
Din baie s-a auzit sunetul unei spărturi, probabil căzuse vreo oglindă.
- Andre, acum ce zici?
-Curentul.
Imediat ce am spus asta, lumina a pâlpâit, acest lucru era imposibil. Motelul fusese părăsit cu mult timp în urmă. Eu nu cred că ar mai fi putut rămâne curent, adică cine l-ar plăti?
Ușa de la baie s-a trântit și toți ne-am îndreptat privirile într-acolo. Unul din colegii mei s-a apropit și a încercat să forțeze încuietoarea. Atunci ușa s-a deschis și o mână l-a tras înăuntru.
Am început să țipăm. Eram speriați.
-Jason!
Sara s-a aruncat în genunchi în fața ușii. Ușa s-a deschis și ne-am strâns cu toții în fața sa.
În baie, colegul nostru, era întins pe gresie. Unul dintre cei doi băieți cu care mai eram s-a dus și i-a verificat pulsul, apoi ne-a privit cu ochii umezi.
-E...e doar vina ta, Andre !
-A mea?! Tu m-ai pus să fac asta!
-Nu trebuia s-o faci.
-Ești imposibilă! Eu plec de aici, descurcați-vă!
Am luat un scaun care se afla prin casă și am spart un geam, apoi am ieșit pe el.
M-am îndepărtat de cameră, încercam să mă îndepărtez de locul acela, dar m-am afundat prea mul în pădure.
Ce s-ar putea întâmpla într-o pădure, noaptea târziu, la o distanță destul de mică de un loc în care a fost făcut un ritual ? Normal că aș putea muri.
Am continuat să merg, ignorând orice sunet care se auzea, până când am auzit un țipăt ascuțit de adolescentă.
M-am întors și am putut zări printre copaci o umbră, presupun că era a Sarei. S-a prăbușit în genunchi și avea fața îngropată în palme.
Am început să alerg într-acolo, cu toate că dădea vina pe mine, trebuia s-o ajut.
Când am ajuns l-a ea, și-a ridicat privirea către mine.
Avea gura tăiată și sângeră din abundență.
-Ești..
-Pleacă!Ești un monstru!
-Dar, eu...
A căzut în șezut și a început să-și împingă picioarele în pământ încercând să se îndepărteze.
O lacrimă s-a prelins pe obrazul meu rece. Dacă nu m-ar fi pus ea să fac asta, dacă n-ar fi găsit ea acel site.
Mi-am amintit că trebuia să plec din acest loc cât mai repede.
Am tot alergat prin pădure, de câteva ori m-am împiedicat de rădăcinile unor copaci, alteori aveam impresia că, copacii îmi vorbesc. Genunchii și mâinile mele erau pline de răni deschise. Părul îmi era încurcat și împodobit cu frunze și crenguțe.
Arătam ca un spirit al pădurii.
Când am ajuns acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să văd dacă era cineva treaz. Când am constatat că părinții mei dormeau, mi-am făcut un duș, mi-am pansat fiecare rană și am încercat să adorm.
Va urma..

Aceasta poveste va fi continuată. Sper sa va placa. :)