Povestea Dianei

O veste noua

Am ajuns acasă. Părinţii mă aşteptau cu o faţă "Trebuie să îţi spun ceva". Un aer rece trecuse prin spatele meu, îmi era frică, şi am înghiţit în sec. Părinţii mi-au spus să stau jos pe canapea, m-au servit cu o negresă şi un suc de portocale. În mintea mea erau tot felul de întrebări, "Oare plecăm o săptamână undeva", Oare mă mută de la şcoală, ce se întâmplă? Mama mi-a spus:
-Draga mea, noi trebuie să îţi spunem ceva foarte important!
-Ascult.
-Tatălui tău i s-a oferit o slujbă în Ankara foarte importanta timp de un an pe care nu o poate rata şi de aceea noi trebuie să ne mutam în Ankara,spunea mama.
-Eu nu vreau să plec, aici am o şcoală, am nişte prieteni, nu pot să îi las.
S-a făcut linişte şi mie mi-a venit o idee genială.
-Mama,tată,am o idee!
-Ce idee?
-Eu am împlinit 18 ani şi dacă voi mergeţi în Ankara, eu am dreptul de a sta acasă fară părinţii fiindcă sunt majoră.
-Dar te vei descurca singura? Daca nu, vei sta la mătuşa ta!
-Cum vreţi!
Mama a sunat-o pe mătuşa mea şi a spus că ar putea fi de acord. A venit vremea când părinţii mei trebuiau să plece. I-am dus la aeroport şi i-am îmbraţişat şi am început să plâng. Singura un an.M-am mutat la mătuşa. Ea avea o casă imensă cam cât a mea şi niste camere mari, frumoase şi curate.Era vineri. M-am trezit la şase jumate fiindcă nu mai puteam să dorm.Mi-am făcut rutina de dimineaţă, mi-am luat micul dejun şi am plecat la şcoală. M-a vazut Emily si mi-a spus ca ar vrea sa vina sa vada noua casa in care stau. Am intrebat-o de unde stie si mi-a spus ca i-a spus Mike doar si-a dat seama ca eram vecini.
Mike ne-a ascultat ce am vorbit si s-a bagat si el în seamă. Eram foarte supărată şi i-am dat o palma ce ia ramas urma pe care nu o va putea uita. Am intrat la ore si "din fericire"(ironica) a aflat toata clasa ca eu m-am mutat. Ce imi venea sa il bat pe Mike, dar m-am abtinut pentru ca eram in scoala. Am aflat ca aveam un nou coleg. Wow. Era baiatul din parc cu care m-am intalnit,care mi-a luat apararea in fata lui Mike. S-a prezentat in fata clasei şi am aflat câ îl chema Kevin. S-a asezat langa mine in banca si mi-a spus :
-Te cunosc de undeva? Nu ne-am vazut cumva in parc?
-Ba da! Tu esti baiatul care a iesit din tufis.
In gandul meu eram foarte fericita pentru ca si-a amintit de mine. In timp ce vorbeam,el a venit cu o idee: sa mergem sa bem un suc in weekend . Eu am acceptat. S-au terminat orele si am plecat acasă. Pe drum am văzut un caţel maro şi dragalas. Am văzut că plangea şi l-am luat în braţe. Era un pui. L-am dus acasă şi când m-a văzut matusa  cu el în braţe s-a speriat. În tot acest timp, catelul(Miki) a locuit cu noi.

Hey!Sper ca v-a placut capitolul,l-am postat greu,dar am avut şcoala, teme,teste etc. Bye!