Won't give up

Din nou

"Mergeam pe strada. Trebuia sa ajung undeva, dar nu stiu unde. Pasii ma purtau singuri. Am intrat intr-o padure. Era intuneric. Ma indreptam spre inima padurii. In mijloc era o cladire parasita. Cu mult timp in urma avusese loc un incendiu. Casa se destramase, ramanand o ruina, prada a timpului neidurator. Lumea spunea ca e bantuita. Am intrat. In varful scarilor am vazut o umbra. Se apropia de mine insa eu nu faceam nimic. Pur si simplu stateam. Ca si cum eram in transa. A ajuns in fata mea si mi-a pus mana pe umar. Ma ardea, insa aveam corpul intepenit, nu puteam sa ma misc. A luat mana iar eu am fost trasa sub pamant. Cadeam...prin pamant."

M-am trezit. Doar un cosmar. In ultim vreme devenisera frecvente. M-am ridicat din pat si m-am dus la geam. Cand nu puteam dormi ieseam pe acoperis si ma uitam la stele. Luna imi aducea intr-un fel aminte de tata. Am incercat sa-mi reconstruiesc traseul a ce am facut astazi. Poate ca ceva din activitatile mele mi-a provocat cosmarul. Insa fusese o zi obisnuita. Nimic ce m-ar fi putut afecta in vreun fel pe planul subconstientului. Zilele decurgeau totusi normal. In afara de mutarile frecvente nimic nu ar fi putut sa aiba un impact major asupra psihicului meu. Nu puteam sa inteleg de unde izvorau aceste vise. Unele dintre ele se repetau, fiind dominate de diferite simboluri a caror semnificatie nu puteam niciodata sa o inteleg.

Ma supara faptul ca nu puteam sa dorm, astazi mai mult ca oricand. Maine urma sa ne mutam din nou. Serviciul mamei necesita relocari frecvente, asa ca nu apucam sa ma obisnuiesc sau sa-mi fac relatii pe nicaieri. Reusisem totusi sa vad o buna parte din Europa, asa ca nu ma plangeam. Intotdeuna imi placuse sa calatoresc. Daca as fi stat prea mult intr-un loc m-as fi plictisit. Cat despre relatii...nu le consideram o necesitate. O carte buna avea darul de umple cu usurinta rolul oricarui prieten.

Un lucru care nu imi dadea insa pace oricat incercam sa-l ignor era atitudinea mamei de fiecare
data cand puneam intrebari legate de motivul pentru care ne mutam. Trecea imediat in defensiva si-mi evita privirea. Dupa atatia ani nici macar nu se mai obosea sa-mi ofere pretextul serviciului.

De data asta pe lista era Romania. Acolo ma nascusem. Dar nu apucasem sa traiesc mai mult de 3 luni din viata pe meleagurile originare. Ma mira faptul ca nu mi se permisese niciodata sa vizitez tara, si orice propunere sau discutie legata de casa erau intampinate de raspunsuri reci si derizorii, astfel incat dupa cativa ani mi-am dat seama ca orice incercare urma sa soldeze in esec. M-as fi multumit si doar cu niste carti legate de tara sau macar scrise de scriitori romani. Insa erau complet interzise in domciliul nostru.

M-am mai bucurat de frumusetea cerului francez pentru cateva ore, pana cand oboseala si-a revendicat tronul asupra mea si am reusit in sfarsit sa adorm cu gandul la ziua ce va sa vina, si o urma de entuziasm ratacita prin ultimele-mi farame de constiinta.

Bunaaa, dupa 5 ani m-am hotarat sa ma apuc sa corectez cartea, pe care o arhivasem din cauza felului total lipsit de experienta si pueril in care o scrisesem. Nu o sa schimb ideile principale din ea, pentru cei care au mai citit-o sau nu au reusit s-o termine inainte sa o arhivez, dar voi face editari serioase la exprimare si voi acorda mai multa atentie dezvoltarii personajelor. Sper sa va placa si sa fie mai reusita decat varianta ei de 2015.