Au trecut două zile de când Jisung a fost marcat și de când a devenit sclavul lui Minho.
Nici nu a mai comunicat cu prietenii lui. Tot timpul a avut grijă de Minho. I-a preparat mâncare, i-a spălat hainele, i-a făcut temele, și lista poate continua.
Exact, Jisung frecventa des casa lui Minho; îndeplinea funcția de sclav în adevăratul sens al cuvântului.
Cât despre acel semn... Minho și Jisung dădeau vina unul pe altul. De ce Jisung l-a provocat pe Minho, și de ce Minho l-a amenințat pe Jisung. Mereu aduceau aceste aspecte în discuție. Partea bună este că semnul va dispărea peste două-trei săptămâni. Având în vedere că nu a fost făcut pe ceafă, nu era un motiv de îngrijorare, nu unul atât de mare.
Acum, Jisung se afla în baia lui Minho. Apăsa pe butoanele mașinii de spălat, pentru că, de această dată, trebuia să spele hainele albe ale lui Minho.
Omega-ul simți o mână masivă pe soldul lui, în timp ce stătea aplecat, iar asta l-a făcut să înghită în gol.
— Știi? Nu ar trebui să faci ce îți spune Minho.
Imediat ce auzi acea voce, Jisung se liniști. Eunwoo era singurul care îl mai încuraja pe Jisung în situația asta.
— Dacă asta este înțelegerea, nu am de ales. Mă rog, voi mai putea rezista așa doi ani, până când voi absolvi., zâmbi Jisung, luând o poziție dreaptă.
Eunwoo nu a făcut altceva, dar a chicotit la cât de optimist se arăta omega-ul. Alpha-ul îl trase pe Jisung într-o îmbrățișare, mângâindu-i spatele. Jisung era roșu și tremura de emoții.
— Jisung, de abia aștept să îți dispară semnul. Ești atât de adorabi-
Dar Eunwoo nici nu apucă să își termine propoziția, că frățiorul său îl pocni direct în față.
Minho îl trase pe Jisung în spatele lui, pentru a-l ține departe de celălalt alpha.
— Data viitoare, nu încerca să îl mai seduci pe Jisung!, se răsti Minho, trăgându-l pe Jisung după el, până în sufragerie.
Omega-ul pufni, îndepărtând mâna alpha-ului de pe încheietura sa.
— Care e problema ta?, se încruntă Jisung, privindu-l pe Minho în ochi.
Minho nu avea un motiv pentru care a făcut ce a făcut, însă trebuia să inventeze ceva.
— Ai uitat? Te-am marcat, așa că la fiecare scăpare de genul, um, mă doare în piept. Nu îmi place durerea.
Jisung dădu din cap.
— Îmi pare rău, nu m-am gândit la asta., spuse omega-ul, făcând o scurtă plecăciune. Oricum, semnul ăsta va dispărea.
Imaginea din fața lui Minho se crăpase în zeci de cioburi. El nu va mai beneficia de atenția și grija lui Jisung, dacă semnul va dispărea. Dar cum era posibil așa ceva? Un semn făcut de un alpha este definitiv.
— Dar atunci când un alpha marchează un omega, semnul este definitiv. Nu-i așa?
— Asta știam și eu, dar slavă Domnului că este definitiv doar atunci când semnul rămas în urma marcării se află pe ceafă.
Minho juca teatru prefăcându-se că este fericit. Sincer, chiar nu îi surâde ideea.
Alpha-ul se aruncă pe canapea, atrăgându-i atenția omega-ului, care se trezi imediat în poala acestuia. Minho își strecură mâinile în jurul taliei lui, și își lăsă capul pe spatele acestuia, oftând cu o urmă de tristețe în glas.
Dar Jisung a stat nemișcat, căci îi plăcea la nebunie să fie ținut în brațe de Minho. Când și-a dat seama de asta? Exact, chiar acum.
Eunwoo a privit tot ce s-a întâmplat. Îndată ce Jisung va scăpa de acel semn, alpha-ul se va asigura că va pune mâna pe el.
Jisung era un omega prea bun, prea ascultător, prea potrivit pentru el; Eunwoo nu putea pierde o așa bună șansă. Știa că ar fi fericit lângă Jisung, și că ar avea copii frumoși.
Dar Eunwoo era genul de om care de obicei doar își făcea scenarii, și care nu se luptă să devină realitate. Rămâne de văzut ce va face, acum că Jisung este pus la bătaie.
A/N: Nu pt că gen acum stau și mă întreb a ce miroase Jisung în viața reală.
Ok, cu cine credeți că s-ar potrivi mai bine Jisung în fanfic-ul ăsta, și argumentați de ce.
