— Ce tipi... Doar atât pot? Să mă enerveze? La naiba cu ei..., vorbi Jisung de unul singur, lovind cu piciorul pietricelele pe care le întâmpina.
Din reflex, își ridică ușor capul, doar pentru a întâlni exact persoana pe care voia să o vadă cel mai puțin: Eunwoo.
— Jisung, ce mă bucur să te văd! Știi, chiar voiam să vorbesc cu tine...
— Să îmi spui ce? Chiar nu vreau să aud pe nimeni acum, bine?
Jisung dădu să plece, dar mâna lui Eunwoo îl opri.
— Doar- Ai de gând să mă asculți, te rog? Nu te rețin mult!, se milogi Eunwoo.
Poate dacă va asculta ce are Eunwoo de spus, totul se va termina mai repede. Lui Jisung nu îi place să piardă timpul. Omega-ul oftă și, vizibil enervat, îi aruncă lui Eunwoo o privire de „spui astăzi ce ai de spus?”.
— Lasă-mă să-mi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat. Pentru tot. Adică, pentru semnul lăsat de fratele meu și... Înțelegi tu!, se agită Eunwoo, gesticulând.
— Și ce rost mai au astea acum? Faptul e deja consumat, iar semnul deja dispare. Ai o gândire întârziată, Eunwoo.
Jisung își dădu ochii peste cap, intenționând să treacă a doua oară pe lângă Eunwoo, dar și de această dată, alpha-ul îi încurcă planurile.
— Lasă-mă să mă revanșez. Hai să luăm cina împreună, în seara asta. Și nu uita, o să insist până-
— În regulă! În regulă! Doar lasă-mă în pace, bine?, se răsti omega-ul, închizându-și strâns ochii.
Simțea cum o durere de cap îl doboară încetul cu încetul, iar picioarele lui devin mai slabe. Eunwoo își eliberase feromonii; clar avea planuri pentru Jisung.
Dar nu! Jisung nu trebuia să cadă în mâinile lui Eunwoo și să devină... un pervers. Nu! Jisung se va controla! Chiar din cauza acestui lucru, Jisung a plecat, iar Eunwoo nu mai avea vreun motiv să îl oprească. Îi va comunica printr-un mesaj atât ora întâlnirii, cât și locul în care vor lua cina.
— Ești al naibii de prost, Jisung! Chiar asta ești!, se jigni de unul singur omega-ul, alergând nici el nu știe unde.
Știa doar că avea nevoie de mirosul lui Minho, și nimic mai mult.
Izbindu-se de civilii care veneau din sens opus, Jisung începe să-și ceară scuze neîncetat. Doar atât putea face, căci trebuia să ajungă de urgență acasă, acolo unde știa că va găsi hanoracul lui Minho— acum, hanorac care îi aparține lui Jisung.
Dar ce surpriză!
Nici nu a deschis bine ușa, iar Jisung îl zări pe alpha că udă plăntuțele mamei sale. În orice caz- Ce căuta Minho aici? Parcă plecase de dimineață, nu?
— M-am întâlnit cu mama ta la un supermarket și a spus să vin să iau cina împreună cu voi. Chiar este o scumpete de femeie, nu-i așa?, zâmbi simpaticul alpha, privindu-l pe omega de parcă acesta l-ar fi hipnotizat.
Jisung nici nu avea răspuns. Știa că Minho nu și-a eliberat feromonii, și totuși, mirosul lui putea fi resimțit în toată încăperea! Asta îi făcea bine lui Jisung, și nu prea...
— Ești supărat pe mine, Jisung? De ce nu vorbești cu mine?
Minho începea să fie îngrijorat.
Jisung era acum asemenea unei statui. Nu se mișca, nu vorbea, și abia dacă mai respira. Minho chiar era pe cale să o strige pe mama lui Jisung, dacă omega-ul nu s-ar fi strecurat pe lângă el și nu ar fi fugit spre dormitorul său.
— Minho dragule~ A venit Jisung?, se făcu auzită vocea mamei lui Jisung, chiar din bucătărie — locul în care ea muncea din greu pentru a-i face pe toți fericiți.
— D-Da, mamă. Mă duc să petrec puțin timp cu el...
A/N: DOAMNE DECI VA VINE SA CREDEȚI CĂ EU CHIAR AM PUS CAPITOL NOU AICI??? MIE CHIAR NU. Și nu m-aș fi grăbit să pun dacă nu ați fi fost atât de mulți care ați cerut next 😭😭😭
