Minho și Jisung priveau tavanul. Minho de pe așternuturile întinse pe podea, iar Jisung de pe pat. Erau anxioși. Să te afli în aceeași încăpere cu persoana care te face să simți chestii nu era deloc ușor!
Minho se ridică în șezut, și îl privi pe Jisung.
— Ce faci? Ar trebui să dormi., îl mustră Minho, lăsându-și capul pe marginea patului omega-ului.
— Și tu la fel, domnule Lee.
Alpha-ul se îmbujoră, reușind să își ascundă subtil chipul cu ajutorul brațului. "Domnule Lee"? Ce mai era și cu porecla asta? La naiba, Jisung chiar voia ca Minho să piară prematur!
Ca și cum asta nu ar fi fost suficient, Jisung s-a apropiat de Minho, stând cu fața spre acesta. Inima lui Minho bătea de parcă el era fugărit de un urs mare și fioros, dar singura diferență o făcea stomacul pe care Minho îl simțea dat peste cap.
— Mă duc să beau apă. Vrei să îți aduc ceva din bucătărie?, îl întrebă omega-ul pe alpha, ridicându-se de pe pat și având grijă să nu îl calce pe Minho.
— Nu, mulțumesc.
Acum că Jisung nu mai era în cameră, Minho putea analiza mai bine camera lui Jisung. Totuși, privirea lui a sărit direct la hanoracul pe care Jisung l-a luat de la el, cel care, surprinzător, acum era folosit drept față de pernă de către omega.
— Cât. De. Drăguț. Cred că mă topesc de dragul lui Jisung!, exclamă Minho, tăvălindu-se ca un cățeluș pe așternuturi.
Alpha-ul era atât de fericit să știe că Jisung este în regulă cu mirosul lui! Nu îi păsa de asta dacă era altcineva, dar pentru că este Jisung... Minho îi va da toate hanoracele lui!
Într-un timp foarte scurt, Jisung s-a întors înapoi în cameră, și s-a așezat pe pat. După acel pahar cu apă, chiar i s-a făcut somn, și nu avea de gând să se forțeze să stea treaz, căci atunci somnul îi va trece.
— Noapte bună, domnule Lee. Ai grijă să nu ai acest omega drăguț în visul tău., îl tachină Jisung, râzând și învelindu-se bine.
— Drăguț? Despre care omega vorbești? Că despre tine știu sigur că nu.
— Ya!
Minho lăsă un chicot să îi scape. Iubea faptul că Jisung se enerva atât de ușor. Alpha-ul vedea asta ca pe un lucru adorabil, un lucru care îl făcea să îl iubească și mai mult pe Jisung.
Dar cine nu l-ar iubi, până la urmă?
— Pare că Jisungie a adormit.
Acum, Minho era liber să se holbeze la acest Jisung adormit ore întregi, și să spună „woah!” la fiecare trăsătură adorabilă care îi aparținea lui Jisung.
Alpha-ul îi mângâie părul lui Jisung, retrăgând imediat mâna. Nu voia să îl trezească pe omega dintr-un somn atât de binemeritat.
După ce Minho s-a holbat mai bine de o oră la Jisung, acesta i-a dat la o parte bretonul omega-ului și i-a sărutat delicat fruntea, întinzându-se mai apoi pe propriile așternuturi.
Jisung și-a deschis ochii, căci la cât de tare îi bătea inima, el chiar nu își permitea să îi țină închiși. O căldură îi cuprinsese trupul, ca și cum l-ar fi apucat căldurile, dar el știa sigur că nu este asta. Era încă prea devreme pentru călduri. Deci...
Ce s-a întâmplat chiar acum?
A/N: AM POSTAT pentru că îmi era dor de minsung 💔
necorectat
