- Nu m-am gândit niciodată să trăiesc. Nu m-am privit pe mine, ci pe ceilalți. I-am văzut sângerând, alunecând în propriile realități, agățându-se de propria mea imaginație.
- Ai făcut parte din viețile lor?
- Eu nu sunt parte din ceva existent pe această lume. Mă consider inexistent pentru că nu mă simt definit decât de aspirații. Nici măcar ele nu-mi aparțin de drept. Le-am preluat de la cele mai ignorate obiecte și le-am modelat cu neajunsurile acumulate de-a lungul anilor.
- Ce-ai obținut?
- O imagine. O privesc înainte să adorm și o visez pentru a se naște. Nu suntem noi, oamenii, imagini?
- Tu ai toate răspunsurile.
- Nu-mi doream un răspuns, voiam doar o confirmare. Un DA care să nu-mi aparțină mă convinge de existența reală a celorlalți.
- Nu sunt aici pentru a te convinge că sunt real.
- Ai folosit masculinul. Ești un El.
- El? Ce înseamnă El într-o multitudine de Euri?
- Nu-mi pot imagina. Nu pot parcurge drumul spre răspunsul ce stă închis în mintea mea.
- De ce ai lăsat răspunsurile să fie închise?
- Nu pot rămâne singur. Nu sunt aici pentru a fi singur.
- Am știut asta de când te-am văzut. Ochii tăi pot privi numai vidul din oameni. Tot ce rămâne definitoriu pentru tine este căutarea. Te-ai născut căutându-te. Și intuiesc că nu vei fi tu cel care te va găsi. Sunt și alții care s-au născut pentru a te căuta.
- Acest fapt mă transformă într-un scop?
- Niciodată. Acest fapt doar îți aduce aminte că te-ai născut pentru a fi iubit.
