5 Mai 2022
Dragă jurnal,
Simt deja ca nu mai pot...totul e distrus...Au trecut aproape două săptămâni de la incident...Da,a fost vina mea,recunosc,dar chiar nu am vrut sa se ajungă la asta. Toți știau că nu ma pricep la asta si eram încă prea mică si au pus încontinuu presiune pe mine...Acum....Jackie,Jason si onee-san...au rupt-o cu mine,toată familia...în afară de tata,Anubis si Denie,care acum stau non-stop cu mine...în viața mea nu m-am simțit mai rau ca acum...plâng in fiecare seară,beau si fumez din ce in ce mai mult...am ajuns sa am extrem de multe faze când leșinam din cauza ca ma sufocam de la prea mult fum. Bine,sunt demon,sunt nemuritoare,pot trece peste durerea fizică...dar nu si peste cea psihică...Mi-e dor de ei....vreau sa le spun cat de mult imi pare rau si vreau sa fie totul bine ca înainte...când eram fericiți...inima mea ii in mii de bucatele si sufletul meu e mort...niciun sentiment...doar suferința...Nici la liceu nu mai merg de frică sa nu mă vadă cineva in starea asta groaznică...Geo încearcă din răsputeri să dea de mine...sa-mi spună că totul o sa fie bine....Stie ca m-am despărțit de iubitul meu si ca el si onee-san ma urăsc,nimic mai mult....de Jason nu stie...nu vreau să-i spun totul de frică sa nu intre si el in probleme...Am început să ucid din ce in ce mai des,iar Splendor e mândru de cum am evoluat,dar si terifiat. Plus că stie si el incidentul si incearca sa ma inveseleasca sa ma faca sa uit suferința...Zilele astea Anubis m-a ajutat cu antrenamentele si chiar m-a învățat multe. Chiar dacă îl țin la distanță pentru ce s-a intamplat între el și onee-san,am realizat ca o iubeste,chiar dacă a distrus-o fără să vrea...De când eu si tata ne-am refăcut relația tata fiică,am ajuns extrem de atașați unul de altul,e tatăl meu,e si normal. Acum....singurul lucru pe care îl fac acum...este sa stau in tăcere...distrusă...cu sufletul mort....si inima zdrobită... Deși...nu mi-am pierdut speranța că faptul că într-o zi...totul o sa fie iar bine...indiferent ca o sa dureze mai mult sau mai putin...
I want my family back...
Termin de scris în jurnal si il închid. Eram plânsă toată...fața mea era toată plină de lacrimi de venin...plus alte lacrimi de dinainte care și-au lăsat urma pe fața mea...ajungând să arăt că o fantomă din filmele de groază. Paginile jurnalului,din nou,pline de lacrimi de venin...
Pun jurnalul la locul lui,mă apropii de oglinda din camera care era mai mare,cat sa ma vad toată în el,si de nervii pe care îi mai aveam,o sparg. Ma las jos încet si incep sa plâng si mai tare. Tata mă aude si vine in fugă la mine,apoi mă ia în brațe
(Stolas): steluță,esti bine?
(Eu): I can't do this anymore...
(Stolas): I know...but...evrything will be ok...don't lose your hope
(Eu): I feel like it's too much...
(Stolas): I know my little star,but me and Anubis are here for you. Even if you don't care about him,he loves you,like I do
(Eu): I just want this suffering that feels like eternity to end...
(Stolas): It will end...you just need to wait,ok?
(Eu): Ok...
(Stolas): Now please stop crying. It's 3 a.m. ,you need to sleep
(Eu):...Will you stay with me?
(Stolas): Of course sweetie
Mă sărută pe frunte,mă ia pe sus si mă pune pe pat. Eu folosesc magia sa-mi fac corpul ca de un copil mic,apoi ma incolacesc la pieptul lui tata,urmând să adorm,cu alte lacrimi în ochi.
Peste o oră incepe telefonul sa-mi sune "In the middle of the night,in the middle of the night,just call my name,I'm yours to tame"
(Eu): Ăla nu e....
(Stolas): Steluță,ignoră. Ai nevoie de somn. Sigur o sa te faca iar sa plângi. Te rog,culcă-te...
(Eu):...Nu pot sa las asa
(Stolas): Steluță,stai!
Va urma...
Stiu ca e scurt...dar acum chiar nu am sa mai scriu la cartea asta o perioadă bună de timp...
Sayonara...
