Ziua in care...

Capitolul 1

Privesc in gol și gândurile imi zboară departe. Mi-as dori sa ma aflu intr-un alt loc și sa fac cu totul altceva decât sa lucrez la raportul pe care trebuie sa îl predau. Îmi imaginez cum picioarele mi se afunda in nisipul alb al plajei si cum apa imi șterge urmele. Se potrivește perfect cu ceea ce simt. Daca as putea sa dispar la sfârșitul fiecărei zile. Sa fiu in alt loc mereu, sa nu ma cunoască nimeni, sa o iau de la zero in fiecare zi. Alți oameni, alte întâmplări, alte trăiri, alte sentimente.
De nicăieri imi apare in minte el. Da, el sa fie singurul care si-ar aminti de mine. El sa ma însoțească oriunde m-as trezi a doua zi. Suna egoist. Este egoist. Zâmbesc, pentru ca e un gând care ma face sa ma simt confortabil.

Imi scutur capul de doua ori. Privesc din nou cifrele din fata mea. Deodată telefonul mi se aprinde si când ma uit spre el, am un mesaj de la cel la care ma gândeam acum 30 secunde.

"Buna, cum stai cu raportarea? Ai nevoie sa discutam?"

Suntem colegi de munca de aproximativ un an. Prima data când l-am văzut, am avut o senzație de familiaritate, de caldura. Nu au fost fluturi in stomac, ci am simțit ca îl cunosc.
E foarte sigur pe el, inteligent, cu ochi blânzi, dar care in același timp ard și care te privesc pana in adâncul sufletului. Zâmbetul lui e puțin ștrengar și i se formează gropițe in obraji cand zâmbește. O face rar, probabil pentru ca e conștient ca i se potrivește mina asta serioasa.
Denota și o oarecare aroganta, însă asta îl face și mai atractiv.

"Serios îți spun ca fix la aceasta raportare nu imi sta mintea acum... Pot veni la tine in 5 minute?"

Deși puteam termina raportul in 5 minute, imi face placere sa il tachinez, asa ca prefer sa il chinui cu doua întrebări total idioate.
Imi iau laptopul și paharul de Starbucks și plec spre biroul lui.
                                        ***

Ridic privirea și o vad cum intra cu laptopul la piept si cum, in timp ce butonează telefonul, incearca sa ia si o gura de cafea. Este incredibil felul in care face mai multe lucruri deodată. De fapt incearca, pentru ca reușește sa scape telefonul si nu pot sa nu încep sa rad. Ochii mari i se vad peste marginea paharului si simt cum ma dezintegrează din priviri.
Ținând cu dintii de pahar, își lasă laptopul pe biroul meu si se apleacă după telefon. Ma uit la ea si ma întreb cu reușește sa fie managerul cu cele mai bine rezultate, fiind atât de împiedicată.

"Gata, totul e sub control. Bine ca nu am vărsat cafeaua pe mine."
Toată fata i se luminează si gura i se deschide intr-un zâmbet larg.
"Îți luam si tie una, insa din pacate am fost inzestrata cu doar doua mâini", spune si ridica din umeri, cu o figura gravă.
"Nici nu stiu ce s-ar fi întâmplat dacă aveai o a treia mana. Probabil vărsai doua cafele pe tine."
Ma imita cu un aer fals supărat si își deschide laptopul.
Profit si o privesc. Se încruntă pentru ca nu i se deschide tabelul si pare un copil in momentul asta. E jovială, calda si energica. Mult prea energica. Zâmbetul e prezent mereu pe fata ei si ochii ei mari, verzi si jucăuși îți caută mereu privirea. Are un fel aparte de a vorbi cu tine si de a se uita fix in ochii tai. Ca si cum ar vrea sa îți citească gândurile.
Sta dreapta si își mișcă mâinile agitat pe tastatura. Da, agitat e cuvântul care o descrie cel mai bine.
"Aveam nevoie sa vad un chip de om. Simteam ca o iau razna cu toate cifrele astea", imi spune fara sa își ridice ochi din laptop.
"Well, eu am finalizat si voiam sa ma asigur ca ești in parametrii si tu", ii spun, privind-o in continuare.
"Da, da, acum si eu. Vrei sa arunci o privire înainte sa îl urc pe platforma?"
"Da, sunt sigur ca ai reușit sa încurci ceva in el"
"Hei, stii ca cifrele nu sunt specialitatea mea", imi spune bosumflată.
Imi împinge laptop-ul ei si se aseaza picior peste picior, luându-și paharul de cafea si sorbind din el.
Arunc o privire spre ea si nu pot sa nu observ cât de copilăroasă e.
Imi da o senzație plăcuta, de liniște, contrar stării ei de agitație.
"Ai citit e-mailul despre team-building-ul de săptămâna viitoare?", ma întreabă in timp ce butonează ceva pe telefon si mai ia o gura de cafea.
"Da, chiar pana sa intri tu l-am citit."
"Abia aștept sa stam liniștiti astea 3 zile. Bine, zic linistiti, dar oare ce activități nebune a pregătit Mera?"
Rad in sinea mea, pentru ca știu ca este anti-talent la activitățile recreative.
"Sunt convins ca abia aștepți sa participi."
"Normal, doar ma stii cât de competitiva sunt", imi spune, chiar serioasa fiind.
"Daa, păcat însă ca nu ești și făcută pentru astfel de activități", ii spun și nu pot sa ma abțin sa nu rad.
Imi arunca o privire ucigătoare și simt ca mi se face un gol in stomac. Este adorabila, însă cand se uita serioasa la mine cu ochii ei mari, ma trec fiorii.
"Distrează-te tu cât mai poți. Sa te rogi sa fii in echipa mea, altfel garantat vei pierde."
Radem împreuna, pentru ca știm ca la nicio activitate echipa ei nu a câștigat.
                                       ***

"Vrei sa mergem împreuna?", ma întreabă si simt un fior plăcut. Nu ar fi rău sa parcurgem drumul de 3 ore impreuna.
"Dacă îți place tortura, sigur ca vreau sa mergem împreuna", ii spun si rad, pentru ca mereu spune ca sunt mult prea energica pentru el.
El este foarte calm, calculat in mișcări si gesturi, nu vorbește foarte mult si in cadrul unul grup nu ii place sa iasă in evidentă.
In schimb eu, sunt energica si mereu in mișcare. Vorbesc mult si repede si nu ma gandesc foarte mult înainte de a face ceva.
"Gata, raportul e bun de încărcat pe platforma. Care îți sunt planurile pentru sfârșitul asta de săptămâna?"
"Pai, avem planificata o ieșire cu fetele in localul nou deschis. Nu am mai ieșit de mult in formula asta si mi-e dor de fetele mele. Leah a fost promovată la job si vrea sa sărbătorim. Tu? Ce vei face?"
Îl vad cum își masează obrazul si se uita gânditor.
"Cred ca voi finaliza proiectul pe care l-am început, pentru brandul nou introdus in portofoliu", imi spune pe un ton serios.
"Zaau ca ești foarte boring" ii spun si ma ridic din scaun, iau laptopul si telefonul si ma îndrept spre usa.
"Ai nevoie de putina relaxare, serios. Când a fost ultima oara cand ai ieșit?"
"Nu cred ca imi amintesc", imi spune si pare puțin rușinat.
"Vezi, exact ce spuneam."
Trag usa după mine si ies in hol. Însă repede bag capul înapoi pe usa si ii zic:
"Anii ăștia nu ii mai recuperezi, batranule!"
Rad cu pofta si închid usa după mine.