Ziua in care...

Capitolul 5

E ora 8.30 cand aud telefonul sunând. Arunc o privire spre telefon și ii vad numele pe ecran.
Ma rostogolesc in pat a ajunge la telefon sa raspund.
O voce groasa, gravă, sexy, se aude de partea cealalta a firului.
"Neata, Sienna. Nu te-am trezit, nu?" Ma întreabă ușor îngrijorat.
"Nu, e in regula. Ce s-a întâmplat?"
"M-a sunat unul din colaboratori, client alt tău, nemulțumit de modul in care produsele i-au fost transferate și manipulate. Parea furios in telefon și a spus ca ia in calcul sa înceteze colaborarea cu noi.
Mi-am luat libertatea sa ii spun ca ne vom deplasa azi, de urgență, la sediul lor pentru a discuta."
"Înțeleg" ii spun și imi trec mana prin par. "Noi ne-am luat toate măsurile pentru a face transportul in siguranta. Nu înțeleg ce s-a întâmplat."
"Tocmai din cauza asta as vrea sa mergem la ei. Stiu ca trebuia sa plecam in Teambuilding, însă trebuie sa rezolvam asta. Plecam mâine spre colegii noștri."
"Ok. In cât timp ne vedem acolo?"
"Trec sa te iau eu, in 45 minute. E in regula?"
Ii raspund ca rămâne in 45 minute și merg sa ma pregătesc.

***
Parchez mașina pe strada ei și o anunt printr-un mesaj ca am ajuns.
Imi răspunde și ma roagă sa intru, ca mai durează 10 minute.
Am mai lăsat o acasă, atunci când mergeam in delegații, însă niciodata nu am intrat la ea.
Urc treptele casei și sun la sonerie.
Se aude din interior cum striga sa intru. Deschid usa si pasesc intr-un living imens, decorat in diverse nuanțe de gri si alb. Toate sunt puse in perfecta ordine. Cum reușește, ea fiind atât de agitata si împiedicată?
O aud coborând scările de lemn masiv si îndrept privirea către ea. Are parul răvășit si mâinile ei încearcă sa prindă fermoarul cămășii negre, însă se pare ca acesta câștiga lupta.
"Te rog, ajuta-ma cu asta. Am 15 minute de când ma lupt cu el. Cred ca s a prins in materialul bluzei.", imi zice ușor enervata.
Se întoarce cu spatele la mine si cu o mana își da parul la o parte, dezvăluind-si spatele gol, bine definit si gâtul lung.
Înghit in sec, si arunc o privire fermoarului buclucaș.
Îl desprind din material si încep sa îl ridic.
Dar o fac lent si imi las degetele sa ii atingă pielea fina si bronzata. Continui cu atingerea ușoară si după ce trag fermoarul, urmărind șira spinării pana la baza gatului si observ cum i se face pielea de gaina. Imi pun mana pe umărul ei si o întorc ușor cu fata spre mjne.
Privirea ii e întunecată, pupilele dilatate si gura senzuala întredeschisa, respirând precipitat.
Ma privește in ochi, după care își coboară privirea asupra gurii mele si zăbovește câteva secunde acolo.
Imi simt penisul cum pulsează si instinctul meu e sa imi înfig mâinile in parul ei si sa ii strivesc buzele intr-un sărut sălbatic.
In schimb, încercând sa-mi calmez respirația, ii zic:
"Done. Ești gata sa mergem?"

***
Între picioare simt cum se acumulează tensiunea dureros de plăcuta, când i-am simțit degetele pe spatele meu. Ma trec fiori prin tot corpul și un nod mi se pune in stomac.
Încă privind la gura lui, dau din cap afirmativ ca sunt gata.
Ma întorc brusc, iau de pe masa un elastic si mi prind parul.
Apoi ii fac semn sa ne îndreptam către usa. Nu rezist sa nu ii arunc o privire din cap pana in picioare, scanandu-l.
Poarta un costum negru, o cămașă alba si o cravata subțire neagră. Pantalonii i se aseaza perfect pe picioarele lungi si bine lucrate la sala. Sa nu mai spun cât de bine i se aseaza pe umflatura de sub șliț. Imi ling buzele si continui evaluarea. Sacoul ii vine ca turnat, iar cămașă alba, care ii îmbracă pieptul lat, contractează nuanta pielii lui măslinie.
Observ ca si-a tuns barba puțin mai scurt azi si ii pot vedea urma gropițelor din obraji.
Parul ii este perfect fixat cu gel, intr o parte, accentuându-i aerul arogant si încrezător.
Ma vede ca îl analizez si zâmbește in colțul gurii.
"Îți place ce vezi?"
Imi prind buza de jos între dinti si las un "hmm" sa imi scape.
"Întotdeauna mi-a plăcut." Și rad isteric, fâțâindu-mi fundul către usa.
Urcam in mașina si amândoi suntem foarte conștienți unul de celălat.
Ii aud si simt respirația greoaie, foșnetul hainelor in timp ce se întoarce sa își pună centura si se întinde spre butonul Start/Stop al mașinii.
Întind mana sa pornesc radioul, pentru a mai relaxa atmosfera.
Pesemne ca si el dorea sa facă același lucru, pentru ca mâinile noastre se ating si simt ca o electricitate între noi. Ca si cum ar fi sărit scântei.
Ne uitam unul la altul intens.
"Te rog. E mașina ta, pune tu ce muzica vrei.", ii spun si întorc privirea si ma uit pe geam.
Rămân asa cele 15 minute pana ajungem la destinație.
Întâlnirea durează 3 ore,  dar decidem sa mergem și in punctele de lucru pentru a vedea care este situația si pentru a cere un feedback angajaților, iar când privesc ceasul, observ cu stupoare ca este ora 19.
Stomacul deja se revolta de foame.
Îndreptându-ne spre mașina, spun pe un ton de copil nemulțumit:
"Simt ca voi muri de foame."
"Same here. Oprim sa mâncam undeva?"
"Hmmm, sau as putea sa te impresionez cu talentul meu in a găti", ii spun, fluturându-mi genele.
"Nu cred ca sunt pregătit pentru asta" spune și ma privește real ingrijorat.
"Heeei", ma smiorcăi si îl lovesc in joaca peste braț.
"Sunt renumita pentru pastele carbonara pe care le fac. Trebuie sa le incerci."
"Bine, fie.", dându-și ochii peste cap.
"Dar sa le spui alor mei ca i-am iubit si ca sper ca o sa le lipsesc", imi spune si își încruntă sprâncenele intr o falsa supărare.
Ma uit urat la el si deschid portiera mașinii.
Parcurgem drumul rapid, schimbând păreri despre intâlnirile de azi.
Ajunși la mine, ii spun sa se facă comod, cât eu pregătesc cele necesare pentru paste.
Cotrobăi prin dulapuri, iar el se aseaza pe unul din scaunele înalte de bar.
Imi pun toate ingredientele pe masa de lucru si exclam:
"Daaaar, nu putem pregăti paste fata un pahar de vin.", spun si scot doua pahare in care torn vin alb.
El chicoteste si își scoate sacoul. Își sumeteca mânecile cămășii si isi slăbește nodul cravatei.
Arată atât de bine, asa relaxat si pare o scena foarte familiara.
Pregătesc pastele, glumind si tachinandu-ne unul le altul. Pun câte o farfurie pentru fiecare si mai umplu o data paharele de vin.
"Aștept verdictul tău, chef David.", ii zic, înfulecând din paste.
"Cred ca am scăpat și nu o sa mor in seara asta", spune și își linge buzele.
Rad si continuam sa mâncam.
Ne retragem in living după ce terminam de mâncat.
Ma așez destul de aproape de el pe canapea, cu un picior sub mine. Îl privesc cum își lărgește si mai mult nodul cravatei si își desface primul nasture de la cămașă.
Ma foiesc si genunchiul meu ii atinge coapsa. Ne privim preț de câteva secunde. In liniște.

Liniștea dinaintea furtunii...