Capitolul 3

203 5 3
                                    

O văd si cred că ma observat! Plec acum!
    In timp ce se indepărta, eu nu știam ce să fac.... Simt cum pieptul mi se presează ca si cum ar fi strivit de cel mai mare bolovan din lume.....Poate doar mi-am imaginat.....Stomacul mi se face ghem....Poate e doar urma trecutului meu "mirific" cu bătăi in fiecare zi, mascaţi care veneau să mă ia in fiecare zi dar dimineaţa mă trezeam din nou in fata casei "parinţilor" mei care mă certau si mă bateau cum mă găseau, spunând:
- Iar nu ai mulţumit clienţii, cacat cu ochi?
- Tati...
- Eu nu sunt tatăl tău, eu sunt stăpânul tău. Ști ce se intâmplă când animalele nu iși ascultă stăpânul ? Sunt pedepsite! Acum e rândul tau! Nu mă interesează că ești sânge din sângele meu! Mi-ai distrus viaţa si continui să mi-o distrugi de 2 ani in continuu! Acum e acum! Si ma apucă de braţ, trăgându-mă dupa el in casa cea dărăpănată.
- Nu tati, stai!urlam eu printre lacrimi.
- Meli, Meli!! Hei, esti bine ? Ma trezește Sebi din visare. Constat că stau ghemuită pe un scaun și plâng.
- Hei, totul va fi bine! Spune el in timp ce mă ia in braţe. Ea o să fie bine, nu e nevoie să plângi pentru asta! Mai ales aici.
- A sunat cumva mama ?
- Nu, de ce ?
- Ai idee unde e ?
- Mi-a trimis tata mesaj ca a venit azi la el la birou și că a plecat acum spre casă, deci când ajungem va fi acasă. De ce ? E o problema de fete sau poţi să imi spui si mie ?
- Nu. Dar nu e treaba ta.
-Bine. Hai acasa. Spune putin dezamăgit. Nicioadata nu vorbesc cu el despre mine sau trecutul meu. Singurele discuţii se transformă in certuri sau inpungeri normale intre fraţi. Mama le spune "stimuli pentru razboi". Mama.... Gandul ma intristeaza si mai tare. Poate chiar o fi acasa ? Nu pot decat sa astept si sa vad.
Sebi ma ajuta sa ma ridic si mergem spre masina. Inca procesez ce tocmai s-a intamplat. Oare chiar doar mi-am imaginat? Nici nu imi dau seama cand ajung acasa. Deschid disperata usa si o gasesc pe mama in bucatarie.
-Mama!!! Doamne ajuta, expir eu usurata. Nici nu am observat ca mi-am tinut respiratia. Cred ca e prima data cand ma bucur ca am auzut prost!
-Hei scumpo! Nici nu apuca bine sa sa termine propozitia ca eu deja am luat-o in brate si am inceput sa plang.
- Ma bucur atat de mult ca esti bine! Golul din stomac a disparut iar pieptul meu nu mai este prest din cauzagrijilor.
- Dar am fost plecata doar o zi! Ce ai patit?
- Nu conteaza. Te iubesc atat de mult !!! Sa nu ma parasesti niciodata!
- Sigur. Dar ce ai patit ?
- Sunt doar bucuroasa ca esti bine. Te iubesc!
- Sigur e doar atat?
- Sigur! O mint eu. Nu am voie sa ma bucur ca esti acasa si sa iti spun ca te iubesc fara un motiv anume? Nu imi este greu sa mint. Sunt o farte buna mincinoasa. Ii dau drumul mamei din stransoare si ma rasucesc pe calcaie ca sa ma indrept spre camera mea, fara sa astept un raspuns din partea mamei referitor la ce tocmai s-a intamplat.  Dar ea ma apuca de cot, oprindu-ma din drmul meu.
- Trebuie sa vorbim. Spune pe un ton care imi da fiori.
- Despre?
- Despre cum te-am gasit dupa accidentul parintilor tai.
      Dupa cum mi-o spune imi dau seama ca e o amintire dureroasa pentru ea.
      Ma ia de mana ai ma duce in sufragerie, asezandu-ne pe canapea.
- Uite, imi e destul de greu sa iti spun asta. Parinti tai sunt...
Apelul telefonic din aeroport:
- Alo, sefu' ai primit pachetul?
- Da dar am cerut sa nu fie livrat asa de repede! Nu imi era foame chiar acum! Iar mancarea chinezeasca nu se mananca rece!
- Stai putin sefu', ca o vad pe Melania Prior.
- Unde esti? Inca la aeroport?
- Da.
- Esti sigur ca ea este ?
- Da sunt sigur! Sigur e fata lui Prior! Am capturato deja pe mama ei. Ea o sa fie ultima capturata. Mai antai tatal, apoi baiatul si dupaia tarfa mica. O vad si cred ca ma observat! Plec acum!
- Sa nu te atingi in nici un fir de par din capul ei ca de nu, esti mort! I.am dat drumul mamei ei fara sa stie unde a ajuns sau ca a fost plecata. Am puso pe patul din casa in care era si acum probabil e acasa crezand ca doar a adormit. Pleaca de acolo acum! Fata e foarte desteapta! Ai inteles ? Nu vreau sa banuiasca ceva!
- Am inteles sefu'.

Suspans,nu ? Sper ca va place si acest capitol! Astept comentariile voaste si aprecierile! Va pup!

Simplul fapt de a traiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum