Laur Pov.
Sunt un prost. De ce am scris acel bilet? Sigur Maria o să afle. Ele doua sunt prietene foarte bune. Retardat. Acum nici nu ştiu unde sunt. De când am plecat ca un tâmpit ce sunt când trebuia să rămân mă plimb pe străzi. Cum pot să mă ataşez de o persoană aşa de repede? Se poate aşa ceva? Doar îmi imaginez? Sunt ud până la piele dar petru prima dată nu îmi pasă de nimic din ce mi se întâmplă. Ea nu mă vre lângă ea. Mă urăşte. Perfect! Singura fata pe care am plăcut-o vreodară mă uraşte dupa primele 15 minute în care am vorbit cu ea. Acum şi eu mă urăsc.
- Hei! Tu! Stai pe loc! Mă întorc şi văd un poliţist. Perfect! Viaţa mea e extrem de roz! Dar eu nu mă opresc. Merg şi mai repede.
- Nu am făcut nimic greşit! Ţip eu în timp ce o iau la fugă. Îi aud paşii în urma mea.
- Atunci de ce fugi ? Striga poliţistul la mine. Nu pot să îi raspund petru că nici eu nu ştiu răspunsul, ceea ce dovedeste din nou capacitatea mea mentală redusă. Mă opresc din alergat, iar poliţistul, care între timp aproape mă ajunsese se opreşte şi el, apoi îşi trage sufletul. Se pare că el are nevoie de o pauză mai mare ca mine. Eu nu eram deloc obosit. Halal pregătire mai are şi acest poliţist! Până şi eu sunt mai bine antrenat fizic decât unii dintre ei!
- Ce cauţi aici? E o strada închisă!
- Îmi pare rau domnule poliţist, nu am ştiut. Plec acum . Spun eu în timp ce mă înorc şi dau să plec.
- Stai pe loc tinere! Cine sunt părinţii tăi? Trebuie să îi contactez ca să vină să te ia de la secţie.
- Nu e treaba dumneavoastră. Nici nu mă mai sinchisesc să mă întorc să mă uit la javra aia. Am probleme mai importante. De fapt ce probleme am ? Sunt stupid, am pus la suflet ceva ce nici nu a existat vreodată. Mda.... Dacă aş putea m-aş bate singur, apoi m-aş uita cum sufăr.
Între timp poliţistul ajunsese lângă mine. M-a împins în perete. Când faţa mea a făcut contact cu cimentul am vazut cu adevărat forţa bărbatului.
- Du-mă la ea!
- La cine? În acel moment aşa-zisul poliţist mi-a apucat gulerul, m-a tras şi iar m-a izbit de peretele rece de la ploaia care între timp reîncepuse.
- Cum la cine, javră? Prior. Nu o şti? Am văzut că te tot ţi după ea. De ce nu e iubita ta acum cu tine ? V-aţi despărţit? S-au deja ţi-ai dat seama că e doar o curvă ca mama ei naturală?
- Ce ? Ea nu e iubita mea. E doar o prietenă a surorii mele. Nici nu o prea cunosc. Tot ce ştiu despre ea e de la sora mea. Habar nu aveam....
Nu apuc să spun mai multe că tipul îmi dă drumul, ceea ce mă şochiată. Nu e doar prost la alergat, ci şi în viaţa reală. Ha! A muşcat momeala! Stai, care momeală. Mă întristez instantaneu când îmi dau seama că de fapt ce am zis a fost crudul adevăr. Chiar tot ce ştiu despre ea e de la Maria. Bun Laurenţiu, lasă asta acum. În faţa ta e un om care îţi cauta prietena......sau dacă o pot numi aşa când ea mă urăşte.
- Deci nu şti unde e ?
Mi se pare prea uşor, sun eu în gând
- Nu.
-Atunci tu vei fi foarte bun. Spune bărbatul în timp ce îmi dă un pumn în coaste. Poate nu are forţă în picioare, dar în braţe.....
În timp ce eu cad, mai primesc câteva lovituri. Acum stau pe jos, am pierdut şirul pumnilor şi picioarelor primite. Mă doare totul aşa de tare încât nu mai simt nimic....
- Te laşi greu puştiu' ? Bine.... şi cu un ultim picior dat in bijuterii, totul devine negru...
__________________________________________________________
- Cănd crezi că se va trezii? A trecut o zi, şefu nu mai are răbdare.
- A aşteptat 12 ani în închisoare. O zi până se trezeşte ăsta nu valorează nimic.Reuniunea lui de familie cu fi-sa mai poate aştepta ceva. Nu credeam că mai iese de acolo aşa că nu m-am strofocat cu căutarea ei. Oricum Riko s-a ocupat deja de părinţii ei. Se pare că ei plecaseră într-o mini vacanţă şi nu se vor întoarce. La prăbuşirea aviodului tatăl a murit pe loc, iar mama în ambulanţă. Se pare că avusese loc un incendiu în interiorul avionului, pornit exact din locurile unde stăteau ei. Am avut noroc că s-a crezut că e de la instalaţia de aer condiţionat, altfel se deschidea o anchetă şi şeful ne tranşa. Îmi pare rău că totuşi din acel ''accident'' au reuşit să slveze 12 persoane. Norocoşii!
Am încercat să îmi deschid ochii, dar aveam o cârpă neagră pe ei. Durerile revin şi din greşeală scap un geamat de durere când încerc să îmi mişc mâinile şi picioarele, dar ambele sunt legate.
- Uite cine s-a trezit! Spune cel care m-a rapit. Are o voce piţigăiată inconfundabilă.
Oare de ce e aşa frig aici? Deja tremuram şi mă doare totul atunci când mă mişc. Combinaţia mortală... Simt cum cineva se apropie de mine. Tresar când două mâini mi se aşează pe ceafă şi desfac nodul eşarfei negre de la ochii mei şi aceasta îmi cade la genunchi, care erau atât de amorţiţi de la stat pe ei încât uitasem că mai sunt acolo. Probabil am stat leşinst în genunchi. Ciudat. În nici un caz nu poţi să spui că ziua de azi.... ia stai, au zis că am leşinat de o zi, deci, zilele astea....mă rog, să revenim... În nici un caz nu poţi să spui că zilele astea au fost prea normale, dar dormitul în genunchi este printre cele mai dubioase, după a fi răpit de un poliţis care de fapt e un mafiot care aleargă mai rău ca soră-mea, şi vă zic sincer, asta e o insulta foarte mare deoarece sore-mea aleargă zici că stă pe loc. STAI AŞA........TOCMAI AM ZIS RĂPIT!?!?!?!? O doamne..... o doamne...... o doamne..... eu abea acum realizez ce mi se întâmplă. AM FOST RĂPIT!!!!!!!!! Am început să mă panichez şi să mă zbat.
- Ce reacţie întârziată, nu crezi, puştiu ? Spune cel cu voce piţigăiată scoţând şi un hohot de râs atât de ascuţit de sperie şi ciorile.
- Scoate-mă de aici !!! Spun un pic cam disperat.
- Şti că nu o să facem asta, aşa că nu te mai zbate degeaba. Spune celălalt, ceea ce şi fac. Acum chiar că mă bate prostia!
- Bravo, fi copil cuminte şi vei primii biscuiţi şi apă. Altceva nu vei primii. Eu sunt Noji, spune cel cu voce de cioară, iar el e Picolo. Şeful se va bucura atât de mult să te vadă! Spune Noji în timp ce se îndreaptă spre mine, punându-mi din nou acea eşarfă neagră.
- Ai văzut destule, spune Picolo. Apoi cei doi ies din cameră, eu rămânând iar singur.
Gata şi acest capitol. E cel mai urât de până acum, dar sper să vă placă. O să încerc să postez săptămânal, marţea. Vă sunt recunoscătoare că aţi dat o şansă acestei cărţi. Mi-ar face plăcere să aud părerea voastră despre ea.
