Ştiţi momentul acela când practic nu gândiţi şi doar faceţi ? Ei bine aşa mă simtem eu în acel moment. Deja nu mai îmi păsă cât de departe era ce căutam dar nu putem lăsa pe cineva să păţească ceva din cauza mea. Nu conta de cât de puţin timp îl cunoştem. Maria nu m-ar mai fi iertat niciodata dacă nu făceam ceva cât aveam ocazia. Am luat cea mai mare armă pe care am vazut-o în acea cameră si cel mai mic pistol. Am luat cât de multe cartușe am putut. Nu mai auzeam nimic. Eram plină de nervi şi nimic nu mă putea oprii. Sau cel putin aşa credeam. Sebi vorbea cu mine dar nu știu și nu mă interesează ce spune. Eram prinsa în marea gaura neagra din capul meu. Văzând că nu reacționez la urletele lui, Sebi ma apucat de mână dar m-am smucit atât de tare încât l-am dărâmat. Atunci ma cuprins de dupa șolduri și ma ridicat pe sus astfel încat dacă mă întindeam nu ajungem nici la gleznele lui.
-Lasă-mă jos acum !!! am urlat eu la el.
- Calmează-te și mai vorbim.
- E în pericol numai din cauza mea! E numai vina mea !
- Tu nu nu ai făcut nimic. Calmeză-te. Respiră. Așa. Inspiră. expiră. Inspiră și expiră. Îi urmez indicațiile. Așa bravo.
- Ce, acum ai să îmi dai și un os ? spun eu nervoasă.
- Ușor că dacă mă muști nu primești nimic.
- Nu e amuzant !
- Dacă te-ai vedea acum.....nu ai mai zice asta. Deci o să te ajut să îți recuperezi prietenul dar trebuie să mă lași să te învăț câteva chesti. 1) Arma aia fără antrenament te-ar dărâma și ai da cu capul de ceva. Tu nu trebuie să fi cel rănit atunci când tragi 2) nu pleci fără mine și nu în ultimul rand 3) eu aleg armele și le înarc. Așa, spune și imi întinde un pistol exact ca cel folosit mai devreme doar că de data asta are gloanțe adevărate.
După ce am învățat cum să îmi încarc pistolul, au început antrenamentele. Ne-am hotărât că vom începe de mâine căutarea și nu vom pleca în căutarea lui până nu vom ști sigur unde se află. Ne-am peteecut toată ziua în sala de antenament. Pentru câteva ore am putut să îmi aduc aminte toate momentele în care vroiam să împușc pe cineva și ma ajutat să țintesc mai bine. Am uitat și de Beatrice și de tot. Apoi a trebuit să învăt să mă bat. Ceea ce a fost mai greu. Mă rog, impropriu spus să mă bat. Dacă a lovi un sac de box mai ușor decât o mamă își mângâie pruncul se numeste luptă, atunci da, m-am bătut. Sebi nu știa cum să se oprească din râs.
- Nu, nu așa. spune el printre hohote. Trebuie să ți ochii deschiși ca să nimerești ținta. Și ce gardă e aia ? Doamne !
- Dar așa stăteau cei din Divergent.
- What?!?! Doamne! Nu ! În nici un caz să nu stai așa. Ai toate organele descoperite. Lasă coatele pe lângă corp și ține pumnii strânși în sus, și sustine brațul perpendiculat pe osul de la șold.
- Așa ? spun eu îmcercând să îi urmaresc instrucțiunile.
- Da. E mai bine. Lasă bărbia în jos astfel încât pumii să îți ajumgă exact sub nas. Așa. E okay.
- Okay, Augustus Waters. spun eu lăsând brațele normal.
- Nu lăsa garda jos! Ce-ți veni? Lasă nebuniile tale cu cărțile alea stupide măcar până terminăm cu nebunia asta ! Dacă ai fi făcut asta în mijlocul unei confruntări corp la corp, asta în cazul în care ai supraviețuii până la acest moment, ceea ce în momentul de față s-ar întâmpla doar daca te bați cu un bebeluș sau cu un mort, ai fi fost în spital sau moartă. Nu îmi mai trebuie o înmormâtare! Ar fi culmea ! Să îmi înmormâtez chiar toată familia!
- Da ce-ți veni ? Ce am făcut ?
- Ce ai făcut ? Ai lăsat garda jos! Ai distrus tot ! Eu mă strofoc tot aici să te ajut cu jigodiile care ți-au răpit iubitul și care întâmplător sunt și cei care ți-au dat viața asta pe care vizibil nu o meriți, petru că dacă nu ai fi fost tu...nu mai contează.
- Cred că amândoi avem nevoie de odihnă. S-au întâmplat multe astazi. Hai să ne culcăm și mai vorbim mâine. Și să îți reamintesc că nu sunt proastă și știu că vroiai să spui că eu ți-am omorât mama. Să nu crezi că nu e ceva ce știu. Credemă conștientizez că e vina mea. Din cauza asta nu vreau să mai moară cineva.mă întorc spre scări și în același timp cu spatele la el . Apropo Laur nu e iubitul meu. Îl cunosc de o zi.
- Atunci de ce vrei să îl recuperezi ?
- Tocmai ți-am spus. Nu îmi permit ca cineva să mai moară din cauza mea. Acestea fiind spuse, mă duc în camera mea. mă uit la ceasul de pe perete și ora indicată de acesta este 1 noaptea. Ce am făcut atâta timp?
****
Dușul a fost minunat. Nu am observat cât de frântă sunt decât după ce am ieșit din aburii primitori ai băii mele în camera mea unde era răcoare. M-am uitat la ceasul electric de pe noptieră și am văzut că în 5 ore trebuie să mă trezesc m-am linistit. Am crezut că am stat mai mult de o oră în baie. M-am așezat în pat.
De ce ar vrea mama și tata să mă caute ? Poate și-au dat seama că au greșit ? Poate chiar le pasă? Un hohot de râs pune stăpânire pe mine. Cum să fiu atât de stupidă? Încă nu te cunoști ? Ai fost mereu așa stupidă. Da da . Acum. De ce mă vor? Să fiu o curvă? Poate. Dar nu cred că aș fi bună la asta. Ia stai... Ce a zis ieri Sebi ? Că după pensionarea tatei eu trebuia să conduc mafia? Oare mafioți se pensionează vreodată? Poate se plictisesc și ei la un moment dat. Oricum fac într-un an cât pentru toată viața. Nu contează asta. Am un plan. După ce am pus la punct tot planul, somnul ma acaparat.
****
Ceas idiot! Cât urăsc să mă trezesc dimineță devreme.
Este ora 7, este tipul să vă treziți! Se aude in continuu de lângă noptiera mea. Este atât de enervant!
- Taci odată! Urlu la el și îi dau o palmă zdavănă. Mda... Foarte matur Melania... Au.. Asta a durut.
Este ora 7 și un minut, este timpul să vă treziți.
- Du-te dracu...na de aici! Contactul cu peretele a fost destul de brutal. Ceasul s-a spart. Într-un finar fericit liniște.
- Ce a fost sunetul ăla ? Spune Sebi care tocmai apăruse de după ușă. Ce doamne ți-a făcut ceasul ? Și ce faci trează la ora asta ?
- Trebuie să merg la scoală.
- Ba nu, nu te duci. Avem de facut cercetări. Ai uitat ?
- Nu pot să nu mă duc. O să dau de bănuit. Iar o să mă creadă chiulangioaică.
- Ba nu. Nu o să creadă nimeni asta. O să sun eu și o să le spun eu că nu te simți bine după pierderea suferită.
- A ok.
- Și ce ești așa nervoasă și morocănoasă? Te-am mai văzut dimineața și nu ai fost așa.
- Du-te și vorbește cu directoarea și lasă-mă în pace. Spun și mă trântesc pe spate in pat, punându-mi pătura pe cap.
- Bine bine. Femeile. Îl aud șoptind.
- Te-am auzit!
Până la ora 8 m-am foit prin pat dar nu am mai putut să adorm iar stomacul meu se crede instrument muzical. Și încă unul foarte dezacordat. Câh... M-am dat jos din pat și m-am dus în bucătărie. Am mâncat și Sebi ma chemat la el in cameră să începem căutările.
