T W I T T E R | Louis Tomlinson

Capitolul 9

[editat]

Ora 10:00 dimineata. Azi e o zi mare..o sa il vad! O sa vad persoana care mi-a fost mai mereu alaturi in aceste saptamani,chiar mai mult decat Kate,cu care nu a mai vorbit de mult...Probabil ma lasa si ea,oricum, cine ar vrea sa fie prietena cu mine? Pun pariu ca daca tipul asta ar fi fost langa mine cu adevarat clar ar fi facut orice e posibil ca sa stea cat mai departe de mine.

Ma dau jos din pat si ma indrept catre fereastra,nearanjata si cu parul in toate directiile posibile si imposibile, si observ soarele care stralucea puternic pe cer. Cateva masini mai treceau din cand in cand pe strada,in rest,liniste..

M-am dus la baie si mi-am facut rutina zilnica,apoi am cotrobait in dulap dupa niste haine mai ..speciale! Am decis sa ma imbrac cu o pereche de jeansi ce pareau a imita materialul blugilor,un tricou larg si alb care imi ajungea pana la talie,si un cardigan crem care mi s-a parut ca se asorteaza. M-am uitat in oglinda si m-am admirat pentru cateva secunde in care m-am crezut...frumoasa. Apoi parca imagina a inceput sa se mareasca si alte chestii! Mereu cand ma uit in oglinda mi se intampla chestia asta. De asta am fost acum cativa ani o victima a depresiei...Kate a fost cea care pana atunci a fost alaturi de mie si m-a sfatuit ca nu merit sa ma tai pentru ceea ce mi se pare. I-am promis ca nu o sa ma mai ranesc, dar sentimentul nevoia acelei bucati de metal se intoarcea in momentele in care ma priveam sau in situatiile de la scoala care ii implica pe populari...Insa m-am abtinut, dar la un momentdat o sa explodez si o sa fac ceva nebunesc,sunt sigura..

Am coborat la masa si m-am asezat pe unul dintre cele 4 scaune de la masa.Imediat,mama apare cu o farfurie plina de clatite cu ciocolata si un tub de frisca in cealalta mana. O salut si imi pun o clatita mai mica in farfurie si deasupra cateva turnulete de frisca. Dupa ce am terminat m-am aruncat pe canapeaua din sufragerie,pornind televizorul si verificand la fiecare 10 minute ceasul. O sa fie o zi lunga...

**********

Ora 21:45. Parintii dorm,deci daca o sa am grija o sa pot iesi din casa ca sa il intalnesc pe Will.

Cobor pe varfuri scarile si ma indrept catre usa din fata. Iau o cheie de rezerva (ca sa incui casa pe dinafara ) si ies din casa. Incui usa si rasuflu usurata cu gandul ca am trecut de prima etapa.

Am pornit catre singurul parc din orasul asta pe care il stiu.Strazile erau pustii,iar la fiecare 5 metri se afla cate un stalp care lumina aleea pe care eram. Dupa 10 minute am ajuns in parcul intunecat.Doar un felinar din mijlocul acestuia lumineaza o suprafata de vreo 5-6 metri in jurul lui. Ma indrept catre locul luminat si observ pe jos o patura subtire in carouri,rosii si albe. Imediat vad negru,iar la cateva secunde dupa imi dau seama ca cineva imi acoperise ochii. Un sentiment de frica mi-a strabatut intreg corpul iar in minte mi-au venit cele mai urate scene de groaza din toate filmele horror pe care le-am vazut pana acum.

Acel cineva ma impinge usor cativa pasi mai in fata,dandu-mi seama ca m-a adus pana la patura. Simt cum ma aseaza usor jos,inca nevazand nimic.Se aseaza si el pe patura si astept sa isi ia mainile ca sa il pot vedea. Dupa cateva secunde pot observa lumina felinarului,cateva momente trecand pana vederea mi s-a acomodat si am putut observa persoana din stanga mea.

E..el.. Oh god!

Louis POV.

Am privit-o cum clipeste de cateva ori ca sa vada mai bine,dupa intorcandu-si capul catre mine. A mai clipit de cateva ori ramanand cu o fata stupefiata. Am zambit si am spus un Buna! pe care nu cred ca l-a auzit din cauza socului in care am bagat-o.

'''Hey,Ash!'' ii mai spun odata.

''Hey..Omul-cu-par-alabstru-care-nu-e-chiar-albastru'' zice si zambeste.

''Ti-am spus ca nu am parul albastru!''

''Scuze ca asa mi te imaginam din cauza numelui!'' spune si imi scoate limba.

''Limbuta acasa,pisi!'' ii zic si incepem amandoi sa radem. Dupa cateva momente se decide sa sparga tacerea.

''De ce?'' ma intreaba privindu-ma in ochi,eu returnandu-i gestul si observandu-i ochii caprui.

''De ce ce?'' o intreb la randul meu.

''De ce tocmai eu?''

''Ai ceva special.Si daca mi-am dat seama doar prin intermediul unui ecran,inseamna ca am dreptate!'' ii raspund zambind.

Isi pleaca capul si observ cum obrajii ii se fac din ce in ce mai rosii. Ador cand fac fetele sa roseasca,si nu doar pentru ca sunt celebrul Louis Tomlinson.

''Imi place cand rosesti..''ii zic.

''Multumesc..''murmura pe acolo.

''De ce nu mi-ai spus ca te muti in Londra?'' o intreb.

''Nu credeam ca e important pentru tine...Adica,cine ar vrea sa vorbeasca cu mine?Sunt doar fata ignorata si singura care sta mereu in spatele clasei cu ochii in carti!'' raspunde aruncandu-si mainile in aer. Atunci i-am observat cateva zgarieturi pe mana stanga.

''Eu as vorbi cu tine,eu vorbesc cu tine in momentul asta!'' ii spun.

''Mda..dar daca ai fi fost de la inceput langa mine ,crede-ma nici nu ai fi vrut sa auzi de mine...''

Ma ridic si ii intind mana ajutand-o sa se ridice si ea. Are o mana asa de subtire si delicata...

''Si de aia ai inceput sa te tai?''

''D-d-de unde stii?''

''Te cunosc...'' ii zambesc,insa nu imi primesc raspunsul,ci doar o privire scurta de la ea catre mainile sale. ''Haide!'' o trag dupa mine pana la lacul din centrul parcului unde se puteau observa foarte bine stelele ce impanzeau cerul.

''Louis..Eu..nu pot..'' sparge tacerea.

''Ce?'' ma uit la ea surprins. Vreau sa vad unde ajunge cu asta,daca e la fel ca celelalte cu care am iesit sau chiar e diferita,insa optez pentru a doua varianta.

''Nu vreau sa fiu o problema pentru viata ta...'' ma priveste in ochi. Stiam ca nu e ca ele. Nu ma vrea pentru faima,ma vrea pentru ea,pentru sufletul ei!

''Nu o sa fii,niciodata nu o sa fii!'' o contrazic.

''Nu stiu..e prea repede...Abia te-am intalnit..si..nah..'' imi spune iar eu o imbratisez. Clipele trec iar noi ne dezlipim unul de altul cand luminile camerelor de filmat ne inconjoara. Ii dau repede jacheta mea,iar ea intelegand isi acopera fata,eu incercand sa ma strecor prin multimea de paparazzi pana la masina care ma asteapta in fata parcului. Ea a intrat prima,urmata de mine. Am inchis repede usa si i-am spus lui Jack (soferul) sa porneasca. Dupa cateva minute in care am incercat amandoi sa ne recapatam pulsul normal,ne-am privit si am inceput sa radem din cauza a tot ceea ce s-a intamplat adineauri.