T W I T T E R | Louis Tomlinson

Capitolul 22

⚠ ANUNT LA SFARSIT!PLS CITITI x

L O U I S P.O.V.

M-am intors inapoi la masa,langa Liam. Ashley s-a dus pana la baie si sper sa nu stea mult.

"Frate,unde-i Sophia?" Il intreb pe Liam deschizand un subiect de discutie.

"La baie,de ce?" Imi raspunde.

"Intrebam doar,vroiam sa deschid un subiect de conversatie!" Spun scotandu-mi telefonul din buzunar si uitandu-ma la ceas: 00:34.

"Vroiai sa deschizi un subiect pe tema Sophia?" Rade.

"Nu asta vroiam sa zic!" Spun razand.
Cateva minute mai tarziu,chelnerita care ne-a adus acum vreo ora meniurile cu bauturile clubului, ne aduce bauturile comandate. Le aseaza atenta pe masa de parca erau cine stie ce lingouri de aur super fragile.

"Ahm..Louis?" Ma intreaba inainte sa plece.

"Da?"

"Putem face o poza,te rog? Sunt o mare fana si..." zice,iar eu aprob. Imi place sa fac poze cu fanii,chiar mult!

Isi scoate telefonul si se uita prin multime,dupa care selecteaza camera frontala si il indreapta catre noi. Asteptam sa faca poza,dar in schimb isi zdrobeste buzele peste ale mele. O imping si ma ridic in picioare uitandu-ma furios la ea.

"Ce dracu'!? Ai zis o poza nu sa ma ling cu tine!" Tip.

"N-am spus de care poza!" Da din umeri nevinovata si se intoarce la bar,lasandu-ma pe mine si pe Liam cu gura cascata.

"Ce naiba...Louis ce ai facut?!" Tipa Liam.

"Tu macar ai vazut ca tarfa aia m-a sarutat,nu eu?!" Ma crizez catre el.

"Da dar...uite!" Spune si ma intoarce ca sa o vad pe Ashley urmata de Sophia indreptandu-se catre iesire.

"Oh,nu!" Zic si incep sa alerg prin multime. Am dat peste cativa adolescenti beti,dar nu-mi pasa!

M-a uitat cu coada ochiului la Liam si l-am vazut cum a trantit niste bani pe masa si alerga spre mine. Erau atatia oameni,nici nu mai vedeam iesirea,ce dracu'.

"Au plecat." Zice Liam arantandu-mi un mesaj de la Sophia zicandu-i ca a plecat cu ea ca sa nu se simta singura.

"Plecam si noi!" Zic si incerc sa caut iesirea.

ASHLEY P.O.V

Eram in masina in drum catre casă, casa mea. Sophia statea langa mine si ma imbratisa zicandu-mi niste cuvinte probabil ca sa ma linisteasca,dar nu eram sigura caci nu o ascultam. Inca eram pierduta in spatiu,cu imaginea tarfei aleia lingandu-se cu Louis. Frate,doare ca naiba!

Nici nu mi-am dat seama ca am inceput sa plang pana cand nu am tresarit la imaginea unui servetel dat prin fata ochilor ca sa revin la realitate si sa scap de lacrimi. Nu imi pasa daca arat ca un monstru cu machiajul asta scurs sau daca ma va vedea mama sau cine mai stie cine.

Am coborat din masina,urmata de Sophia. Masina parintilor nu era parcata,asta insemnand ca nu sunt acasa; norocul meu.

I-am dat cheile Sophiei ca sa deschida caci si asa tremuram si abia mai aveam forta sa merg pe picioarele mele.

"O sa te ajut sa mergi pana in camera ta si dupa o sa iti fac un ceai a la Sophia Smith, remediator de probleme!" Zice incercand sa destinda atmosfera,dar chestia asta imi aduce aminte de problema si incep sa plang. "Oh,nu,nu,nu! Imi pare rau!Iarta-ma,n-am vrut..!" Se panicheaza si imi sterge lacrimile cu degetele. Ma simt ca un copil de 6 ani dar cui ii pasa?