T W I T T E R | Louis Tomlinson

Capitolul 17

Incerc sa ma ridic pe coate,dar imediat Louis ma lipeste inapoi de pat,iar eu ma uit nedumerita la el. O durere de cap ma cuprinde si imi pun mainile la tample,masandu-le cu degetele si inchizand ochii pentru a face durerea sa dispara.

''Nu te ridici!Nu inca..'' imi spune si se pregateste sa iasa din camera.

''Ce s-a intamplat?Unde te duci?'' il intreb.

''Iti explic imediat,ma duc sa iti aduc un ceai!'' zice si paraseste camera.

Imi atintesc ochii catre tavanul alb al camerei si incerc sa imi readuc aminte tot ce s-a intamplat. Cat timp am dormit sau am fost inconstienta? Tot ce imi amintesc era ca eram pe terenul de sport si jucam volei...Si apoi Katherine mi-a pasat mingea,iar de acolo totul e in ceata.

''Nu sunt cel mai bun facator de ceaiuri,dar sper sa iti placa!'' Ma intrerupe Louis din ganduri si schitez un zambet in semn de multumire.

Fac un efort si ma asez in fund pe pat si iau cana si o duc la nas ca sa ii adulmec mirosul (lol zici ca-i caine =)) ) . Tei cu miere,preferatul meu!

Imediat dau lichidul pe gura si ii simt fierbinteala de-alungul corpului pana in stomac unde dispare.

''Cum e?'' ma intreaba Lou un pic speriat.

''E excelent!Plus ca cel de tei e preferatul meu si habar n-am cum ti-ai dat seama de asta!" Exclam.
"Exista Google!" Zice.
"Ce?Ai cautat pe Google care e ceaiul meu favorit?!" Incerc sa par serioasa dar in urmatoarea secunda izbucnesc in ras.
"Glumeam,te cunosc mai bine decat crezi!" Ma imbratiseaza dupa ce pun cana pe noptiera de langa pat.
"Mhm..Deci imi spui ce s-a intamplat?" Il intreb.
"Pai din cate mi-a spus blondul ala,jucai volei si ti-a venit o minge in fata de la care ai lesinat. Dupa aia te-a dus la asistenta si a spus ca (,) cauza lesinului nu se datoreaza loviturii ci faptului ca nu ai mancat azi. Ce ai de spus in apararea ta,domnisoara?" Se uita la mine serios.
"Nu imi era foame." Dau din umeri.
"Fie ca iti ie sau nu,tot trebuie sa mananci!"
"Bine tatii!" Zic sarcastica.
"Oricand,babygirl!" Ma mai imbratiseaza odata si ma saruta in crestetul capului.
"Si dupa ce am fost dusa la asistenta?" "Tipul ala ti-a luat telefonul si m-a sunat. Bine ca eram deja in fata liceului si nu a trebuit sa ma stresez prin trafic sau ceva de genu' cu gandul ca nu esti bine!Apoi te-am luat si te-am adus acasa!"
"Sii..acasa.."
"Parintii tau nu erau acasa,daca incerci sa aflii daca am dat ochii de ei,inca nu sunt."
"Oh.." e tot ce pot spune. "Pari asa calm..s-a mai intamplat ceva ce eu nu stiu?" Il intreb.
"Nu!" Raspunde repede.
"Imi pare rau ca nu am putut merge sa luam pranzul.." Spun dupa cateva clipe de tacere.
"Nu-i nimic,tot ce conteaza e ca esti bine!" Zice si ma intoarce catre el ca sa ma pot pierde din nou in ochii lui. Am mai spus cat de perfect e?
"Pai,nu vreau sa imi petrec tot restul zilei in pat deci..Hai sa iesim cat timp sunt plecati ai mei!" Zic si ma ridic.
"Te simti mai bine?" Ma intreaba ezitand.
"Da,sigur!" Ii zambesc. "Louis?"
"Da?"
"Iesi afara!" Ii zic si ii arat usa.
"Dar ce.." nu apuca sa termine propozitia ca il intrerup.
"Trebuie sa ma schimb,idiotule!" Rad si imi dau ochii peste cap.
"M-ai facut idiot?" Se ridica si se indreapta spre mine cu o fata neutra.
"Ahm.." ma dau un pas mai in spate dar fac contact cu peretele rece al camerei.
"Ia zi!" Se apropie si isi plaseaza mana stanga pe perete,langa capul meu ca sa nu scap. "Cum mi-ai spus?" Ranjeste.
"Nu mai repet odata. Treaba ta daca n-auzi! As putea sa iti fac rost de un aparat auditiv,ce zici?" Zic sarcastica in timp ce îi inconjor gatul cu mainile si il trag spre mine.
"Mrr..Pisi e obraznica,sa-nteleg?" Zice si se lipeste de mine. Jur ca daca n-as fi avut geamul deschis as fi fost sufocata deja. "Atunci nu cred ca e o problema daca fac...asta!" spune si isi lipeste buzele de gatul meu,trasand o linie de saruturi umede de-alungul sau. "..sau asta.." il aud cum mormaie,iar dupa simt cum imi musca pielea. Nu durea,o facea incat sa poate sa-mi lase un semn mare cat casa,care mai apoi urma sa devina violet. "Ori asta!" Isi ia palmele de langa capul meu si le duce repede pe fund strangandu-l incat sa scot un tipat puternic in timp ce mi-a acoperit gura cu a sa.
Corpul meu incepea sa tremure,de fiecare data cand limba lui era peste a mea simteam cate un fior electrizant pe sira spinarii. Din instinct l-am tras mai aproape,cu toate ca nu mai puteam sa ma dau in spate nici macar un centimetru.
"Pisi vrea mai mult?" Zice si zambeste in sarut.
"Mhm.." e tot ce pot spune.
Mai plaseaza un sarut pe gatul meu in timp ce imi strange de fund si dupa se opreste. Isi lipeste fruntea de a mea si ma priveste in ochi cu un zambet mandru pe fata.
"Nu acum. Nu inca,dar iti promit ca atunci cand o sa se-ntample o sa te fac sa-mi tipi numele atat de tare incat o sa se auda pana peste strada!" Zice serios,dar dupa ii se intinde un ranjet pe toata fata.
"Mhm..." ii raspund un pic socata dar totusi schitand un mic zambet.
"Hai!" Spune si ma ia de mana.
"Ce?Unde?"
"Mergem acasa la mine!" Zice mandru iar eu ma uit ciudat la el. Nu vreau sa stau toata ziua in casa!.
"Dar nu vreau sa stau in casa!" Ma smiorcai.
"Nu o sa stai! Mergem doar sa ii vezi pe baieti si dupa-"
"Ce?" Ma opresc din mers si ma uit socata la el.
O sa ii vad. Dupa 5 ani o sa ii vad! O sa ii ating,o sa ii simt!.. Doamne asta e un vis,nu poate fi adevarat,nu,nu,nu!
Insa nu vreau sa ma trezesc,nu tocmai acum!
"Haide!Stiu ca vrei!" Rade. "Chiar daca te-ai obisnuit cu mine tot o directionera ai sa ramai! Directionera mea" ma ciupeste de obraji iar eu fac o fata bosumflata.
"Mai sunt alte milioane de directionere,toate ale tale!"
"Da,le iubesc,dar nu cum te iubesc pe tine!" Zice si ma saruta scurt pe buze. "Mergem?"
"Da!" Zic dupa ce imi iau telefonul si ies din casa.