T W I T T E R | Louis Tomlinson

♕ Capitolul 3

[

Sunt inconjurata de copaci, uscati, cu crengi rupte, neatinsi de mana umana. Ceata prezenta face ca padurea in care ma aflu sa para cat mai infioratoare. Imi intorc capul intr-o parte si pot observa o umbra a unui om, care statea cu spatele spre mine. Din fata lui se vedeau lumini palpaitoare, el rotindu-se in fata acestora pentru a putea fi ,,captat''. Incerc sa ma apropii de ea dar pare ca se indeparteaza de mine. Se intoarce si sopteste ''In curand..'' urmat de ecoul acestor cuvinte. Pana la urma o ajung, dar cand sunt gata sa o ating, aud un bipait cunoscut si umbra dispare.

M-am ridicat speriata in fund si am clipit pentru cateva ori, revenind la realitate. Nu stiu ce a fost exact visul ala, dar nu mi-a placut. Era atat de straniu, insa totusi as vrea sa stiu cine era umbra aceea.

M-am indreptat catre baie unde mi-am facut rutina zilnica, dupa care m-am imbracat cu niste jeansi negri, o camasa alba larguta si un cardigan negru. Mi-am luat geanta si telefonul si am coborat la masa. Ciudat era faptul ca nu era nimeni in living.

''Alo?'' strig.

Ma indrept catre bucatarie unde gasesc pe frigider un bilet de la parinti.

''Scumpo,tatal tau a fost sunat azi dimineata sa vina in Londra pentru a semna toate actele necesare pentru mutarea noastra.Am mers si eu cu el ca sa ma asigur ca nu face vreo prostie. Vom fi plecati doar 2 zile. Ai mancare in frigider. Te iubesc!''

Si brusc nu imi mai e pofta de mancare. Deci 2 zile singura? Nu e ceva nou. Oricum sunt singura mai mereu.

Imi iau un mar din cosul cu fructe de pe blatul din bucatarie si ies afara, incuind usa in urma mea.

***

''E gata tema la engleza?'' apare Jenifer cu un ranjet idiot pe fata, desigur insotita de anturajul ei la fel de fals ca ea.

Nu.

''D-d-da..'' zic in timp ce ii inmanez o copie a temei mele.

''Vezi ca ne putem intelege?" zice si pleaca facandu-mi cu ochiul. 

Jur c-as vrea sa-ti rup fiecare fir din coama aia falsa, nesuferito! Dar nu pot..

Intru in clasa si ma asez in ultima banca. Cateva momente mai tarziu,Kate isi tranteste cartile in fata mea si se aseaza nervoasa pe locul liber de langa mine.

"Wow,cineva e suparata azi!" zic si imi indrept privirea catre tabla. 

"Mda,vezi sa nu. Una din anturajul fitos al lui Jenifer s-a luat de mine la ora de sport!! Mai inteleg, iti mai scapa o minge, doua..Dar chiar toate pe tine?! Nu e corect, Ash!!" spune si isi ridica mainile in aer.

"Bun venit in lumea mea!" Zic si isi da ochii peste cap.

15 minute mai tarziu, profesorul si-a amintit de noi si a aparut la ora. Niciodata nu mi-a placut istoria. 

Pana la urma ce rost mai are? Tot ce trebuie sa stii e ca toti au sfarsit morti prin razboaie sau prin assasinari teribile.

Atentia imi este indreptata catre telefon cand acesta vibreaza si scoate un zgomot ingrozitor,avand in vedere ca era pe banca. Il iau repede si ma uit la mesajul primit.

"Twitter: @BlueHairBrownEyes send you 2 new messages" si "Mesaj nou de la Mama" imi apareau pe ecranul de deblocare. Cand vreau sa imi deblochez telefonul simt niste ghionturi in coaste si i-am soptit lui Kate sa ma lase in pace.

"Lasa-ma Kate!" Ii soptesc.

"Domnisoara Morgan. Imi puteti da un motiv pentru care nu sunteti atenta la ora mea? Stiti ca nu aveti voie pe telefon in timpul orei. Doar daca este ceva urgent de la parinti, insa de 20 de ani de cand sunt profesor rar se intampla ca elevii sa aiba adevarate probleme familiale!"

"Dar domnule,chiar am pri-"

"Nici un "dar",Morgan!" zice si intinde mana. "Il veti primi la sfarsitul orei!" Isi continua fraza in timp ce eu ii dau telefonul.

Il ia si se indreapta catre catedra,uitandu-se pe ecran. Multumesc Domnului ca am parola. Macar va vedea ca era un mesaj de la mama si..tipul cu par albastru.

Mersi mult afurisitule!