°☆ Aleasa și gardienii ☆° °• Vol I •°

Focurile

Nu greșeam. În fața mea se afla o vulpe albă cu 9 cozi. Mă uitam la ea de ceva timp și tot nu îmi venea să cred ce văd. Apoi , cu greu deschid gura și spun:
- B-bună?
Stau câteva minute uitându-mă la ea și continu:
-M-mă scuzați... d-doamnă vulpe .. unde sunt?
Vulpea mă măsură din priviri , apoi , în jurul meu apărură 9 foculețe albastre care, dintr-un motiv au început sa se învârtă în jurul meu.
Vulpea dispăru într-un nor luminat impreuna cu focurile ei , iar atunci camera se luminase. Nu înțelegeam ce se întâmplase, dar sigur nu a fost doar un vis. Atunci observ că eram la spital , doctorii vorbeau cu părinții mei, iar eu , eu eram pe patul de spital. Nu mă durea nimic , defapt, eram gata să alerg la maraton . Probabil exagerez , dar în acel moment simțeam că pot face orice îmi propun!
-Iuli!!
Mama mă observase , iar după ea tata și doctorul veniră în fugă la mine.
-Este un miracol!! exclamă doctorul în timp ce părinți mei mă strângeau în brațe . Cum te simți?
-Bine...dar ce fac aici?
-Dragă..spuse mama, cu lacrimile care nu păreau să se oprească prea curând, curgându-i pe obraji. Ai fost în comă o săptămână , dar Dumnezeu nu te-a lăsat .
-CAT!??! O săptămână?!?! Dar ... dar ... DC?!?!!
Se uitau la mine, apoi între ei , iar într-un final tata îmi spune:
-Sigur ești obosită, vom vorbi acasă.
Și așa, după câteva ore plec acasă cu părinții mei și cu fratele meu.