°☆ Aleasa și gardienii ☆° °• Vol I •°

Magia iese la suprafața

Am uitat să mă prezint, eu sunt Iuliana și am fost în comă din cauza unui meteorit alb pe care nimeni nu îl vedea. După acea întâmplare nefericită părinții mei nu au mai vrut să mă lase să merg la școală, dar până la urmă nu au avut ce face așa că m-au lăsat. Noaptea apăru repede așa că mă pusesem la culcare. Se făcuse ora 02:00 dimineața când ceva mă trezise. Mă uitam în jur speriată încercând să văd ce era în întuneric , dar se mișca prea repede . Am dat să aprind becul , dar atunci , fără să știu ce fac m-am întors spre ea. Era vulpea pe care o văzusem înainte sa ma trezesc la spital. Se uita la mine, apoi a spus cu o voce caldă și dulce :
-Bună din nou , eu sunt Kurimi și sunt aici pentru că tu ești următoarea aleasă.
-Aleasă!?! La ce te referi?
-Eu sunt un spirit după cum vezi , dar puterile pe care le dețin trebuie sa meargă la stăpâna mea , iar aceasta ești tu Iuli. În acest moment deții aproape toate puterile care există, dar ca să le ai pe toate și să începi să le folosești ai nevoie și de mine . Lumea aceasta este singura care are 5 aleși , ceea ce înseamnă și 5 spirite de gardieni . Gardienii sunt 5 animale , iar fiecare, pe lângă abilitățile pe care le au dețin un element. Iar aceștia sunt: TIGRUL( este cel ce deține apa ),
GHEPARDUL ( deține vântul ) , URSUL ( deține pământul ), LUPUL (deține fulgerul ) și desigur că eu VULPEA CU 9 COZI dețin focul.
-Nu știam că există gardieni....
-Nici nu aveai de unde , noi nu ne arătăm oricui .
-Dar dacă sunt *aleasa* de ce a trebuit să mă izbească un meteorit?
-Meteoritul a fost cheia care ti-a dat drumul puterilor. Acum , întinde mâna.
-De ce?
-Ca să pot întra în tine și nu te teme, nu te voi poseda (râse ușor și continuă) plus , e târziu și tu mâine ai școală.
-Dar am câteva întrebări...
-Mâine mi le vei putea spune , iar eu voi termina ce aveam de spus.
-Bine.
Și atunci i-am întins mâna. Ea s-a apropiat de mine, si-a pus lăbuța în palma mea și a închis ochii. Atunci a apărut o aură albastră în jurul ei , lucrurile din cameră începură să plutească, iar apoi din Kurimi începuseră să iasă particule și să intre în mine. S-a simțit ca o briză caldă, de vară, ce trecea pe lângă mine . Lucrurile care înainte pluteau acum sunt înapoi la locul lor , iar camera se cufundase înapoi în întuneric. M-am pus în pat și am încercat să îmi amintesc tot ce îmi spusese Kurimi , dar din păcate, adormisem în câteva minute.