6.-Mă placi? -Nu. -Nici eu pe tine.
Data viitoare îi voi înregistra amenintările.
-Uu,Paypay a venit cu limuzinuta la şcoală,cîntă Drew apărînd ca de nicăieri.
-Nu.Îmi.Spune.Paypay,şuier în barbă.
-Au,cineva s-a trezit cu fata la perete în dimineata asta? spune şi chicoteşte cu toate că nimic nu e amuzant aici.
-Nu ai o iubită pe care să o baţi la cap cu prostiile tale? întreb mijindu-mi ochii către nimic.
-De ce? Geloasă? face el punindu-mi o mina dupa umeri.
-Da.Foarte,răspund sarcastică,apucindu-i mîna cu două degete,ca pe o cârpa, şi dînd-o jos.
-Uhh,mai bine ai renunţa papuşa,sunt cu fosta ta prietenă,nu am vrea sa cauzăm o ceartă între fete,spune întorcîndu-şi buza de jos,facînd o fata de caţeluş suparat.
-Nu m-aş lupta pentru tine nici platită,pufnesc eu.Chiar dacă mi-ar plăcea sa-i tăbăcesc puţin fundul ăla de curva al Victoriei.
-Auci,pisicuţa are ghiare,fluiera el iar eu îmi dau ochii peste cap.
-Vrei sa nu te mai dai tare cu replici auzite de la televizor? izbucnesc iar el îşi duce o mîna la piept,dramatic,părînd ofensat.
-Toate replicile mele sunt originale,protesteaza el batînd cu piciorul in pămînt ca un copil.
-Da,originale de la Disney Channel bye,pufnesc si grăbesc pasul.
-Eu nu-
-Te rog,miorlai eu si intru în şcoala grăbind pasul către dulapior.
Luînd un baton cu ciocolata şi înca alte cîteva chestiute pentru oră,înaintez spre sala de clasa.Engleza.Nu îmi place,dar mă pricep ceva mai bine la ea.
Mergînd cu pas grabit,m-am lovit de cineva încercînd sa intru pe uşa imposibil de micuţă a cabinetului de engleză.Ridic capul şi dau ochii cu...Drew.Iei.NU.
-Domnişoarele primele,şuier rînjind la el iar el pufneşte,intrînd.
Mi-am ocupat un loc oarecare printre ultimele banci si am plasat rucsacul pe masa.Am ascuns batonul de ciocolata dupa el,rupind bucatele mici si mincind din ele.
-Hei,Payton,aud deja,cunoscuta,voce a lui Hellen chemindu-ma.
Imi intorc privirea,sa ma asigur ca e ea si ma reconcentrez asupra batonului.
-Hei,mumur eu pe sub nas.
-E liber locul asta? intreaba ea indicind spre banca din fata mea.
-Defapt-
-Da,da e ocupat,intervine Drew plasindu-si rucsacul pe scaun.
Ma ridic,impingindu-i rucsacul jos si luindu-i geanta lui Hellen,plasind-o in loc.
-Nu,defapt nu e ocupat,ii zimbesc eu.
Drew pufneste si se retrage in a doua banca de la perete.
-Mersi,imi sopteste Hellen si isi ocupa locul.
Peste citeva minute,clopotelul suna,indicind inceperea orei.
Pe la jumatatea lectiei,telefonul imi vibreaza sub manualul de engleza.Mesaj? Din nou? Nu ca m-as plange,de abia primesc mesaje de la mama.Si primeam de la Victoria.
"Hei Brooks,te plictisesti?" E Drew.Defeq?
"Iti pasa?"
"Desigur ca imi pasa,doar ma stii,atit de grijuliu."
CITEȘTI
Betrayed
Teen FictionCum e atunci cînd toti cei apropiati tie devin necunoscuti? Care împărtăşesc memorii? Dar care se rănesc. Cine va fi cel care va declara şah-mat sau cine va fi cel care va părăsi jocul înainte ca măcar să se termine?