Betrayed

2.Optimismul mă defineşte.Nu chiar

2.Optimismul mă defineşte.
Nu chiar.

-Deci,unde e Penny? Întreb eu odată ce ieşim de pe teritoriul şcolii.

-Cine? Întreabă Victoria la rîndul ei.

-Prietena ta cea mai bună? Răspund cu o întrebare şi îmi ridic o sprînceană.

-Oh,nu fii prostută Payton,tu eşti prietena mea cea mai bună,mă 'linişteşte' ea afişîndu-mi un zîmbet.

-Mhm,deci vine şi Drew cu gaşca lui? Schimb subiectul în unul mai stupid.Drew.

-Da,cred ca sunt deja acolo,au plecat de la ultima lectie.Oricum,ai dat coretia la istorie? Schimbă ea la rîndul ei,subiectul.

-Nu,doamna Whitlock a plecat.Probleme de familie sau ceva de genul,răspund iar ea îşi arcuieşte buzele în jos şi încuviintează frenetic.

Discutia a fost încheiată o dată ce Victoria a parcat pe teritoriul mini-restaurantului sau mai degrabă barului.

Fără să spună nimic,şi-a înşfăcat geanta de pe locurile din spate şi a ieşit,urmată de mine.

Barul era aproape gol,doar cîtiva bărbati de vîrsta a doua,înecîndu-şi amarul într-un pahar de whiskey şi bine înteles gaşca lui Drew.

-Vicky! Payton! Ati ajuns! Aproape strigă Josh,unul din 'băietii lui Drew'

-Din păcate,murmur eu mai mult pentru mine şi mă aşez pe canapeaua deja neîncăpătoare din-pre-jurul mesei.

-Hei,Payton,mă cheamă Drew (Şi-se-ncepe),de ce nu ne spui cum ai căzut din leagăn fix cu capul în noroi?

-De ce nu ne spui tu noua cum m-ai împins jos din leagăn cu capul în noroi? I-o întorc,accentuînd cuvântul 'tu'.

-Poate pentru că nu s-a întîmplat? Fata asta,mereu 'vede' chestii,spune mimînd ghilimelele cu degetele în aer cîştigînd nişte rîsete din partea băietilor şi chicoteli din partea Victoriei.Poftim?! Nici măcar nu a fost amuzant.

Între timp,chelnerita se apropie să ne ia comanda.

-Aş dori un burger,cu cartofi prăjiti,şi ketchup,am declarat iar bolnavul de Drew a reînceput a rîde fără motiv.

-Ai grijă să nu te îngraşi,scumpo,nu vrem să ne reîntoarcem la anii în care trebuiau să deschidă ambele uşi ale şcolii ca majestatea să încape,a spus el printre rîsete făcînd pînă şi chelnerita să chicotească.

-Tu n-ai un burger de adus? Îi întrerup chicotelile chelneritei aducîndu-i aminte că mi-e foame.

-Mai uşor,scumpo,dacă o enervezi,ar putea să-ti scuipe în mîncare,mă 'avertizează' dragul de Drew iar eu îmi întorc capul,fulgerîndul cu privirea.

-Nu îmi mai zice scumpo! Protestez eu.

-Bine,dragă,nu te înfuria,încă rîde nesimtitul.

Mă ridic de la masă şi mă îndrept spre baie.O dată ajunsă înăuntru,lovesc cu piciorul uşa unei toalete,făcîndu-se să se deschidă.Îmi las greutate în mîini,aplecîndu-mă deasupra lavoarului,privindu-mă în oglindă.

*Flashback*

-Payton! Mai lasă chipsurile şi dă-te de pe leagăn! O să îl rupi! Strigă rîzîndu-se Drew apoi împingîndu-mă.