Betrayed

17.Amintiri şi afine

17.Amintiri şi afine

-Ha! I-am râs în fată lui Drew mancând ultimele floricele de porumb.

-Eşti cam nesimtită, a zis încercând să pară supărat.

-Multumesc.Multumesc foarte mult.

Drew a oftat şi s-a lăsat pe spate în canapeaua din sufragerie.În ultimele săptămâni,de când 'l-am iertat' pe Drew,am devenit amici de jocuri video.Şi tot de atunci,în fiecare zi venea la mine fie să jucăm un joc video sau să vizionăm un film.

-Vin imediat.Plec să îmi fac nişte popcorn,din moment ce majestatea ta l-a mâncat pe tot,a declarat şi a intrat în bucătărie.Se simte prea ca acasă.

Telefonul a început să vibreze pe masă.L-am înşfăcat şi am privit curioasa ecranul.

Tyler.

Am zâmbit şi am apăsat 'Răspunde' fără să mă gândesc.

-Hei! am cântat în difuzor şi am rînjit.

-Bună şi tie domnişoară Brooks,a răspuns şi ştiam sigur că şi el rînjea.

-Tyler! Am protestat iar el a chicotit uşor.

-Scuze,scuze.Defapt am vrut să te întreb dacă eşti liberă azi.

-Azi? Am repetat şi mi-am întors capul în directia bucătăriei unde Drew probabil a început a mânca popcorn ca să nu îl mănânc eu pe tot.

-Da azi.Stii tu,să mergem prin parc,savurăm o înghetată.Ca oamenii normali.

Problema e că eu nu sunt normală.

***

-Ce nai--? Nu! A sărit Drew la propunerea mea.

-Te rog,nu îi puteam refuza dar nici pe tine nu te puteam lăsa singur având în vedere că e noaptea noastră a filmelor,am încercat să lupt dar expresia lui hotărâtă nu mă prea ajuta.

-Nu,nu am de gând să merg ca o a treia roată după voi prin parc în timp ce vă sărutati şi mâncati înghetată.Stau aici.Sunt bine şi cu Mark.Vom juca un joc video sau vizionăm Micul meu ponei sau ce mă rog îi place.

-Drew,dacă Mark e mai mic şi enervant nu înseamnă că are 5 ani.Şi nu am de gând să te las baltă.Ti-am promis că vom petrece seara împreună şi asta vom face,am explicat încet şi calm sperând că îl voi convinge.

-Când ai zis 'împreună' nu am crezut că te referi eu,tu şi profesorul de algebră,să mentinea tare Drew iar eu încetul cu încetul rămâneam fără argumente.

-Drew,te rog,nu mai fi atât de încăpătinat şi acceptă că nu te las singur! Aproape am strigat iar el a făcut un pas mai aproape de mine.

-Eu sunt încăpătinat? Ce să zic despre tine?! Îmi răspunse şi el la tipăt.

-Ugh! Eşti atât de..de...de nesimtit! Am strigat iar el a făcut un pas rapid şi mare în fată iar spatele meu a făcut contact cu peretele din spate şi piepturile noastre sau unit.

Am înghitit sec şi l-am privit în ochii lui negri de furie.

-Cum mai sunt? Aproape a şoptit,surprinzător de calm.

-Eşti..imprudent,am zis iar el şi-a pus o mînă pe perete.Şi foarte foarte enervant,am adăugat iar el şi-a pus cealaltă mînă pe perete formând o cuşcă în jurul meu.Dar totuşi,am suflat iar el s-a apropiat mai mult,curajos.

Am stat aşa câteva secunde iar el şi-a aplecat fata înspre a mea iar lucrurile mergeau ca cu încetinitorul.Şi-a apropiat buzele de ale mele,ne-atingându-le.A stat aşa putin,timp în care şi-a mişcat uşor nasul de al meu.

Mă simteam ciudat.Emotionată,stresată,enervată.Dar tânjeam să îi simt buzele pe ale mele.Iar el tot nu atingea buzele de ale mele.Aştepta ceva.Aştepta..să o fac eu.

Şi chiar dacă ştiam că nu e o idee bună..am făcut-o.Mi-am întins uşor capul lipindu-mi buzele de ale lui.Buzele noastre se masau uşor într-un dans surprinzător de liniştit şi tremurător.

Şi-a mişcat mîinile de pe perete,aducându-le pe fundul meu şi ridicându-mă iar eu încolăcindu-mi picioarele în jurul taliei lui.

Şi eram din nou în pădure.Acum câteva luni cu clasa,unde pentru prima dată ne-am sărutat.Îl uram,dar totuşi... .Totul era perfect,liniştea pădurii,trupurile noastre fierbinti,totul.Dar doar ca să îmi aduc aminte că nu eram singuri.

Victoria.

Am rupt sărutul rapid şi mi-am descolacit picioarele din jurul lui,dându-i mînile la o parte şi lăsându-l confuz.

M-am apropiat de geamul deschis şi am luat o gură mare de aer.

-Eu..,a început dar nu a terminat.Şi-a luat jeaca de pe canapea şi a ieşit din casă,iar eu nu am făcut nimic ca să îl opresc.

***

-Două cu afine vă rog,am rostit încet.

Primind înghetatele,am achitat şi m-am apropiat de scaunul pe care stătea Tyler.

-Mersi,mi-a multumit blând şi a luat înghetata.

Am încuviintat din cap şi m-am aşezat alături de el.

-Pari îngândurată,a constatat el.

-Eu? Nu.Doar..nimic,m-am bâlbâit iar el a chicotit şi şi-a strecurat o mînă peste umerii mei şi ma tras uşor la pieptul lui.

-Bine,am înteles că nu vrei să vorbeşti despre asta aşa că nu te voi presa.

-Multumesc,am şoptit recunoscătoare.

-Deci,de ce nu a venit Drew? A întrebat iar eu am înghetat,un fior trecând pe şira spinării mele,iar Tyler sa părut să fi observând trecându-şi uşor mâna pe bratul meu.

-El a..nu se simtea bine,am aruncat cea mai credibilă minciună şi m-am pitit la locul meu sperând să nu detecteze minciuna.

-Bine.

-Bine? Am repetat eu.

-Da,nu e ca şi cum aş fi vrut să vină.Doar nu l-am invitat pe el în oraş,a răspuns chicotind iar eu m-am încruntat putin.

Am luat o gură de înghetată iar după cum se părea,Tyler deja o termina.

-Cu ce e înghetata? A întrebat el.

-Afine,am răspuns iar el şi-a încordat bratul.

-Afine? A repetat alarmat iar eu m-am tras privindu-l la fel de alarmată.

-Da.De ce?

-Am alergie la afine,a declarat.

După cum am spus,eu nu sunt normală,sunt o gură-cască şi un dezastru.

_________

UM.

SUNT NESI ŞTIU PLANG NU MĂ URÂTI,VĂ ROG,CITITI.

ŞI AŞA AM 4 CITITORI.DACĂ ÎI PIERD ŞI PE ĂŞTIA SUNT TERMINATĂ.

SCUZE.

SCUZE.

+ like şi părere vă rogggggg.O îmbrătişare virtuală dacă o faci.

Deasemenea,aş vrea să vă multumesc din suflet pentru +200 citiri la primele capitole.Sunteti geniali iar eu o nesimtită.Ştiu.