5.Ai vrea să te arunci singură de la balcon ca să uşurăm situatia?
Îmi duc lingurita cu iaurt înghetat la gură,savurînd aroma fresh de fructe de pădure.
-Pot să gust şi eu de-al tău? întreabă Hellen privind păhărelul cu iaurt.
-Um nu,îl ai pe al tău,îi răspund rece şi mai duc o lingurită la gură.
-Oh,bine..,murmură făcînd pe căteluşul trist.Asta nu o să functioneze fată,iaurtul meu nu îl dau la nimeni.
-Nu-i aşa că am cele mai minunate idei? O după-amiază între fete la gelaterie,spune entuziasmată Penny,făcîndu-şi aer cu mîinile.
-Ura,aproape şoptesc sarcastică ridicînd lingurita în aer.
-Deci,cum e Taylor? Întreabă Penny făcîndu-mi cu ochiul.
-Cine? Întreb la rîndul meu,confuză iar Penny îşi dă ochii peste cap.
-Taylor Owens? Noul profesor de algebră? Îmi reaminteşte ea sarcastică.
-Aşa e,da,e...drăgut? Răspund eu iar Penny chicoteşte.Funney.Stai,tu de unde ştii că avem profesor nou la algebră? întreb suspicioasă.
-Fac engleza împreuna cu Chloe,e în clasă cu tine la algebră,ea mi-a zis totul,mă lămureşte ea iar eu încuviintez.
Liniştea mormîntală ce sa lăsat după asta,a fost întreruptă de sunetul de apel al telefonului meu mobil.Mă uit în jos spre masă şi mă încrunt.Un număr necunoscut.Înşfac telefonul mobil şi mă ridic de la masă,retrăgîndu-mă într-un colt mai îndepărtat al gelateriei şi apăs 'Răspunde'.
-Um,alo? Suflu eu iar pe fundal se aud cîteva fîşîituri şi apoi un 'poc' ca şi cum ar fi scăpat telefonul.Alo? repet eu.
-Da,um,bună,Payton,spune vocea atît de blîndă şi de cunoscută.
-Mamă? Întreb eu semi-şocată.Ştiam că va suna.Ştiam că e bine.Ştiam că nu mă va lăsa cu ochii în soare.
-Da,Pay,sunt eu,răspunde ea blînd.
-Unde eşti? De ce ai plecat? De ce aşa? Ce sa întîmplat? A făcut tata ceva? o bombardez eu cu întrebări iar ea surîde.Ce naiba e de surîs?
-Nu tatăl tău nu a făcut nimic,voi răspunde la restul întrebărilor,dar nu la telefon.Eşti liberă? cîntă ea iar eu îmi întorc privirea spre masa unde stăteam cu Penny şi Hellen.
-D..da,um,da.Unde? răspund eu.
-Perfect! Pe strada principală,lîngă bibliotecă este un restaurant drăgut numit 'Phoenix',ne vom întîlni acolo,declară ea iar eu mă strădui să memorizez.
-Stai,dar Mark? Îmi aduc aminte eu.
-Cu Mark am vorbit deja,am fost la meciul lui de basketball,răspunde ea iar eu încuviintez.
-Fie,ne vedem atunci,spun rapid şi închid telefonul alergînd spre masă.
Ajungînd acolo,îmi ridic sprîncenele şi le privesc cu o expresie iritată.
-Ok,cine mi-a mîncat iaurtul? Întreb privind paharul de iaurt,acum gol.
***
La naiba cu 'restaurant drăgut',ăsta e un palat.Columnele de sticlă,iluminate pe interior,geamurile mari,luminite şi lămpi roşii şi oranj peste tot.E ca un castel de lumină.
Întru înauntru,împingînd uşa grea care e la rîndul ei din sticlă şi granit şi gura mea atinge pămîntul.Canapelele albe,fîntînele de ciocolată,statuile ce reprezentau bebeluşi graşi din sticlă,cu aripi.Cum naiba a făcut rezervatie la un asemenea loc,părăsind casa,fără nici un ban?
CITEȘTI
Betrayed
Ficção AdolescenteCum e atunci cînd toti cei apropiati tie devin necunoscuti? Care împărtăşesc memorii? Dar care se rănesc. Cine va fi cel care va declara şah-mat sau cine va fi cel care va părăsi jocul înainte ca măcar să se termine?