Betrayed

16.Adios

16.Adios

Vara.

În sfârşit.

Am intrat în casă şi m-am aruncat pe canapea.

-Bonjour, Făcu tata.

-Ce nai--

-Clătite? Mă întrerupse tata ridicând spatula.

-Bagă,am declarat analizând camera.

Bingo! Telecomanda era lângă televizor.Şi,după cum bine ştiti-mai ales vara-nu mă ridic decât în cazuri speciale.

Am întins mâna peste măsuta de cafea din sticlă,încercând să ating telecomanda.Fără rost.Am ridicat putin corpul,sprijinindu-l într-o mână.M-am balansat putin în fată şi într-o fractiune de secundă eram cu telecomanda în mână.

Doar că jos pe podea peste cioburile din cea ce a fost cu câteva secunde în urmă o masă de cafea.

Dap,am spart-o.

-Aş vrea să te cert,ceea ce ar face un părinte normal,începu tata.

-Doar că nu eşti unul.Ştiu.Şi în plus,asta ar fi cam a 4-a oară luna asta când schimbăm măsuta de cafea din cauza mea deci faza e veche,completasem eu.

-Exact,declara tata indicând cu spatula spre mine.

Obişnuitul 'ding-dong' se auzi din directia uşii.

-Drew? Întrebă tata.

-Da,am expirat oftând.

-Ar trebui să vorbeşti cu el.Mi-e milă de băiat.E a 6-a oară săptămâna asta când sună la uşă şi cu 3 zile în urmă a plouat non-stop,spuse tata.

-Va trebui să ne obişnuim pentru că eu nu vorbesc cu el.

Tata a plasat spatula pe masă şi mi-a trimis un ultim rânjet înainte să alerge spre uşă şi să o deschidă.

-Tată!

-Bună,tu trebuie să fii Drew.Intră.Cafea? Ceai? Whiskey? Izbucni tata iar eu mi-am tras o palmă peste fată.

-Tată,ce naiba? Am arcuit o sprânceană iar tata l-a apucat pe Drew de mână,trăgându-l înăuntru şi închizând uşa.

-Hei,mi-a zâmbit Drew iar eu cu greu m-am abtinut să nu îi arunc telecomanda în cap.Şi că tot vine vorba de telecomandă,eu încă eram întinsă pe podea între cioburile de sticlă.

-Adios,am suflat şi m-am ridicat repede alergând spre trepte.Dar aparent,nu am fost mai rapidă ca tata: a alergat înaintea mea şi mi-a pus piedică iar eu aterizând din nou pe burtă.

Spre surprinderea mea,Drew nu s-a amuzat pe seama mea ci a întins mâna să mă ajute să mă ridic.I-am aruncat o privire enervată şi m-am ridicat fără ajutorul lui.

-Băiete,începu tata,am încredere în tine.

-Despre ce vorbeşti? Lovisem eu.

-Voi fi în grădina din spate udând florile,anuntă tata schimbând subiectul.

-Ce? Cum rămâne cu clătitele mele? Am sărit eu.

-Amuzant: eu defapt nu îti făceam nici o clătită,declară tata şi ieşi pe uşa din spate repede înainte ca să explodez.

-Tu de ce mai eşti aici? Îi aruncasem o privire ucigătoare lui Drew.

-Pay,începu el.

-Payton Emilia Brooks pentru tine,am mârâit.