Vis pur de iubire
Într-o lume nebună ,
Călăuzește-mi pașii
Prin căi de aster.
Condu-mă spre tine,
Stea a veșniciei,
Arată-mi lumina
Prin ghimpi de infern.
Ce frânghii ne leagă,
Ce gânduri ne ard?
Când cerul se destramă,
Tu pleci din palma mea.
Ghidați de lumina
Lunii ponosite
Înspre meleaguri celeste
Din mlaștini cu noroi.
Continui să te înalți
Printre stele și aștri,
Nu te mai pot ajunge
În sfera ta, străine.
Dar încă te mai iubesc
Căci, poate, într-o altă viață
Eu am fost Selene,
Iar tu al meu Endymion.
CITEȘTI
Alandala
Poesia„mă prinzi de încheietura mâinii și simt cum mugurii din ochi, din vene și din inimă îmi zvâcnesc în liniște, înflorind în șuruburi pe care le ansamblez în plesnetul valurilor, în foșnetul frunzelor, în adierile de vânt până când mă transform...
