𝐁𝐚𝐛𝐲 𝐁𝐫𝐚𝐭 //𝐽𝑖𝑘𝑜𝑜𝑘

♤2♤

-Unde naiba ai fost toată săptămâna, omule? Întreabă Taehyung când Jimin se apropie de dulapul său.

-Acasă. Ai mei au plecat în Seoul pentru câteva zile și am avut casa doar pentru mine așa că am profitat de asta.

-Tipic ție... Și eu care te așteptam încântat să-ți spun că am rezolvat cu ce m-ai rugat zilele trecute, spune și Jimin se încruntă memoria jucându-i feste.

-La ce te referi?

-La băiatul de la a 9a.

-Te referi la căprioara obraznică, întreabă rânjind.

-Exact. Am aflat mai multe decât ai putea crede, spune prietenul său și Jimin îl bate pe umăr apreciativ.

-Hai la o țigară, nu vreau să ne mai audă și altcineva, șoptește și părăsesc împreună holul liceului, ajungând în curte unde fiecare își aprinde câte o țigară. Ascult, spune zâmbind și Taehyung suflă fumul râzând.

-Nici nu vreau să mă gândesc ce o să i se întâmple puștiului ăla.

-O să i se întâmple exact ce merită să i se întâmple, rostește Jimin înainte să tragă un alt fum.

-Încă nu înțeleg de ce te-ai enervat așa pe el, afirmă băiatul și privirea lui Jimin îl face să înghită în sec.

-Nici nu trebuie să înțelegi, Taehyung. Tu doar fă ce te-am rugat să faci, rostește serios și băiatul își stinge țigara pregătit să vorbească.

-Numele lui este Jeon Jungkook și de abia a împlinit 15 ani. E cel mai bun elev din toate clasele de a 9-a și ia bursă de merit. Din ce am aflat de la colegii lui, nu prea vorbește. În pauze preferă să scrie sau să facă orice altceva, în loc să interacționeze cu ceilalți. Una dintre colegele lui mi-a spus că în ziua aia a fost prima dată când l-a auzit spunând mai mult de două cuvinte. Se pare că nu are prieteni și nu se încadrează prea ușor dar este unul dintre acei copii foarte cuminți.

-Nimic surprinzător până acum, spune băiatul și Taehyung se sprijină de copacul de lângă Jimin, întorcându-și chipul spre al său.

-Mai am niște informații dar nu sunt sigur de ele.

-Ce informații?

-Se pare că puștiul nu are părinți. Din câte am înțeles, bunicul lui a fost preot iar fiica lui adică maică-sa ăstuia mic a rămas gravidă când avea 16 ani cu un băiat mai mare. Preotul cică ar fi dat-o afară din casă și ea a fugit cu băiatul ăla, doar ca peste un an să se întoarcă doar cu Jungkook pe care l-a lăsat în grija mamei ei și apoi a fugit de frica lui taică-su.

-Deci Jungkook a rămas în grija bunicilor lui.

-Îhîm. Iar bunicul lui era un om foarte nenorocit, cică îl rupea pe ăsta mic cu bătaia.

-Era?

-Da. Am înțeles că a murit cu vreo 5 ani în urmă dar nu știu de ce, probabil era bătrân.

-Și acum cu cine stă?

-Cu bunica lui care e bolnavă și mai mult stă la pat.

-Ce viața,  rostește încruntat și Taehyung aprobă.

-Îmi e milă de el, șoptește.

-Milă?! Râde iar Taehyung se încruntă.

-Jimin, dar-, încearcă să spună dar privirea lui Jimin îl oprește instant.

-Ascultă, Taehyung. Nimănui nu-i e milă de altcineva în afară de propria persoană. Oamenii sunt complet egoiști iar mila nu există cu adevărat. De ce ar trebui să-mi fie milă de el? Am creat eu situația lui? Sunt eu de vină pentru viața lui tristă? Nu... Știi, l-aș fi lăsat în pace dacă nu ar fi fost atât de obraznic cu mine, afirmă și Taehyung cade pe gânduri.