𝐁𝐚𝐛𝐲 𝐁𝐫𝐚𝐭 //𝐽𝑖𝑘𝑜𝑜𝑘

♤5♤

-La dracu', a înjurat sprijinindu-se de un perete în timp ce Jungkook continua să plângă și să suspine, ținând în brațe cățelușa care venise temătoare la el.

Detesta că ajunsese în stadiul ăsta dar furia preluase controlul asupra lui și și-a plasat toată acea frustrare și agitație asupra celor doi.

Nici nu putea să-i privească și simțindu-se sufocat de vină a ieșit din casă, așezându-se pe trepte.

-Domnule, se apropie ușor șoferul care îl așteptase în mașină întreaga seară. Domnule, sunteți bine, întreabă bărbatul îngrijorat și Jimin înghite în sec sentimentul de agitație făcându-l să simtă că pielea îl mănâncă.

-Ai o țigară, întreabă și bărbatul îl privește confuz câteva secunde, apoi își scoate pachetul din buzunar și Jimin îl apucă ușor, mâinile tremurându-i în timp ce scoate o țigară și o plasează cu greu între buze. Ai și un foc? Murmură și bărbatul oftează dar își scoate bricheta și se lasă în jos ajutându-l pe băiat.

Nu era cel mai responsabil lucru să ajuți un minor să fumeze și ar fi vrut să-i spună că nu e bine dar știa deja firea celui mai tânăr și a considerat că pentru binele tuturor, este mai indicat să tacă și să-l ajute.

-Sunteți bine, întreabă după ce-i aprinde cu grijă țigara dar Jimin nu-i răspunde și bărbatul oftează, îndepărtându-se de el.

Fumul greu și înecăcios îi umple plămânii și respirația îi revine la normal iar după câteva minute și alte câteva țigări reușește să nu mai tremure atât de puternic, semn că țigările își atinseseră scopul.

A stins ultima țigară și a privit pierdut în zare, în încercarea de a găsi o modalitate prin care să scape de vina care parcă îl devora pe interior... Părea însă că e în zadar și nici nu știa exact ce să facă, astfel că doar a continuat să stea pe trepte, privind pierdut în gol.

-Bună dimineața, aude o voce străină și-și îndreaptă privirea spre sursă, ochii mărindu-i-se văzând un bărbat la vârsta a doua, îmbrăcat ca un poștaș și având o geantă mare pe care o purta pe umăr.

Nu i-a luat mult să facă legăturile și a realizat curând că bărbatul este poștașul, probabil același care a venit și în acea seară să colecteze banii pentru facturi.
Dorindu-și să pară respectuos, s-a ridicat, înclinându-se, apoi s-a apropiat de bărbat văzând în el modul prin care să mai scape puțin de vină care îl copleșea.

-Mă scuzați că vă opresc așa, dar cumva ați venit la familia Jeon? Rostește Jimin părând aproape incredibil de politicos.

-Da, am venit să aduc pensia bunicii și alocația celui mic, explică bărbatul zâmbind.

-Oh, perfect, pentru că aș avea nevoie să mă ajutați cu ceva, spune și bărbatul îl privește întrebător.

-Cu ce aș putea să te ajut, copile?

-Știți, eu sunt coleg cu Jungkook, studiem la același liceu și aseară am făcut un proiect împreună, de aceea mă și aflu aici. Ideea este că azi dimineață am stricat ceva și mă simt puțin inconfortabil astfel că aș vrea să vă rog dacă se poate să mă ajutați să mă revanșez față de el.

-Cum, întreabă bărbatul nedumerit și Jimin scoate din buzunar portofelul, luând câteva bancnote de acolo.

-Puteți, vă rog, să adăugați acești bani printre banii pe care urmează să-i predați familiei Jeon? Rostește și ochii bărbatului se măresc.

-Copile, nu cred că pot să fac asta.

-Vă rog, insistă și pune banii în mâna bărbatului, care privește atent câteva secunde, apoi îi numără cu grijă.