𝐁𝐚𝐛𝐲 𝐁𝐫𝐚𝐭 //𝐽𝑖𝑘𝑜𝑜𝑘

♤6♤

-Bună dimineața, Areum, spune băiatul mângâind cățelușa care-l privirea cu ochi mari.

De abia ce se trezise și a zâmbit văzând-o atât de aproape de el.

-Îți e foame, întreabă întinzându-și corpul și ca și cum l-ar fi înțeles Aerum a dat din codiță voioasă, iar zâmbetul băiatului a devenit și mai intens.

Privind-o cu drag, a tras-o mai aproape de el, sărutându-i încet căpușorul, iar ca răspuns la gesturile lui, cățelușă a început să-i lingă obrazul, arătându-și astfel afecțiunea.

Se bucura că în sfârșit are o altă ființă în viața lui și deși nu trecuse mult timp de cât o avea, Jungkook deja o iubea mult și-și dorea să-i oferte tot ce avea.

Zâmbind s-a ridicat din pat și cățelușa l-a urmat energetică, așteptând cuminte ca băiatul să-i toarne pliculețul cu mâncare în bolul ei roz pe care i-l cumpărase chiar ieri.

Văzând mâncarea, Aerum a lătrat fericită și aproape că s-a năpustit asupra ei, iar în tot acest timp, Jungkook doar o privea zâmbind.

-Mănâncă ușor, nu vrem să ți se facă rău, spune și îi toarnă puțină apă într-un alt bol.

După câteva zeci de minute în care cățelușa s-a alimentat corespunzător, pașii ei micuți au dus spre ușa în fața căreia a stat preț de câteva minute mișcând din codiță.

-Huh? Se miră Jungkook și Aerum privește spre ușă ca și când ar fi vrut să-i spună ceva. Vrei afară? O întreabă și cățelușa latră.

Fugind, se duce către ușă, și râde văzând-o cum dădea fericită din codiță.

-Gata, gata, ne vom plimba imediat, spune în timp ce rotește cheia în ușă.

Parcă simțind deja cum dorința îi va fi împlinită, Aerum a început să latre și să sară peste băiatul care a deschis ușa râzând, fiind absolut nepregătit în urma zgomotului puternic care i-a făcut inima să tresară.

Total zăpăcit a țipat când forța ușii l-a făcut să se dea în spate și inima i s-a oprit când a văzut copul ce acum era întins pe pragul casei lui. Trupul îi era într-o parte, orientat spre partea dreaptă, astfel că nu-i putea vedea chipul, și asta îl făcea să se simtă și mai speriat. Aerum de asemenea era speriată, iar acum stătea cuminte în spatele lui Jungkook.

-Au, ce dracu', Bambi?! Murmură o voce răgușită și Jungkook își pune mâna în dreptul inimii, care părea că-i va ieși curând din piept.

Confuz, nu-l recunoaște imediat, dar când băiatul se mișcă, întorcându-se pe spate și-i vede chipul, ochii i se măresc considerabil.

-Jimin sunbaenim, murmură, și stomacul i se face ghem când băiatul își ridică privirea spre el și fac contact vizual.

Îl știa deja pe Jimin, îi învățase reacțiile și se aștepta ca în orice moment să explodeze, să se enerveze și să se ridice de acolo înjurând.

Contrar așteptărilor sale care-i făceau inima să-i bată în gât, Jimin a rămas întins pentru încă un timp și doar l-a privit.

Privirea lui nu era dură, chiar opusul, căci ochii săi deveniseră acum blânzi și frumoși, atât de frumoși încât Jungkook s-a pierdut privindu-i și a uitat frica care-i îngheța mereu trupul când se afla în preajma celuilalt.

Simțindu-se acum în siguranță, băiatul s-a lăsat pe vine pentru a fi mai aproape de el, iar Jimin i-a zâmbit.

Zâmbetul său curat și drăguț l-a luat prin surprindere și o mică căldură i-a cuprins pieptul în timp ce obrajii i s-au colorat într-o nuanță subtilă de rozaliu.