𝐁𝐚𝐛𝐲 𝐁𝐫𝐚𝐭 //𝐽𝑖𝑘𝑜𝑜𝑘

♤8♤

-Ai grijă, îi spune Taehyung unuia care se așezase cu nesimțire chiar lângă Jungkook.

Deși îl incomoda teribil prezența celorlalți și simțea deja cum palmele îi transpiră, iar trupul începe ușor să-i tremure, Jungkook nu scotea un sunet și doar se făcuse mai mic în locul lui, încercând să-și tragă caietul de matematică de sub fundul unei fete.

Era o agitație cruntă pentru băiat care nu se mai putea concentra la nimic, căci toți vorbeau tare, râdeau și îi invadaseră la propriu tot spațiul.

-Ce dracu', sunteți nesimțiți? Chiar n-aveți minimul de educație? Nu știți ce e ăla un loc? Nu vedeți că v-ați urcat cu totul pe masă peste lucrurile băiatului ăsta? Unde te urci, Chung-Ho? Peste el? În brațele lui? Țipă fata nervoasă la ei și Jungkook își ridică privirea spre ea, înghițind în sec când realizează cât de nervoasă era.

-Su-min, calmează-te, rostește Jimin încercând să o calmeze, dar fata nici nu-l ia în considerare și se ridica în picioare parcă și mai furioasă.

-Ce dracu' vă uitați la mine? Hai, valea toată lumea!

-Ce ai, Su-min, ce ți-am făcut, întreabă o fată deranjată.

-Îmi luați tot aerul, asta mi-ați făcut. Hai mai repede că nu zic de mai multe ori. Valea de aici toată lumea, rostește grav și ceilalți se ridică și pleacă fără alte comentarii.

Speriat, Jungkook se ridică și el, dar Taehyung îi prinde mână.

-Tu nu, rostește fata privindu-l serioasă înainte de a se așeza liniștită lângă Jimin care zâmbește privind-o.

Jungkook însă rămâne ridicat privind cu ochi mari către Su-min.
Deși Taehyung îi cuprinsese brațul cu mâna încercând să-l determine să se așeze, băiatul încă stătea nemișcat.

-Bambi, stai jos, rostește Jimin privindu-l blând și Jungkook înghite în sec și se așază încet, revenind la temele sale.

Cei trei și-au continuat discuțiile natural, iar Jungkook doar s-a abandonat în ce avea de făcut, încercând să nu mai fie stresat de prezența lor.

Totul a decurs bine pentru el, până când pixul a început să scrie întrerupt și în încercarea de a-l scutura, a oftat când și-a dat seama că nu există remediu pentru acel pix.

-A murit, întreabă Taehyung zâmbind și Jungkook îl privește cu ochi mari realizând că băiatul era atent la el.

-Da, rostește ușor și celălalt râde scurt. Uite aici, adaugă și scoate din ghiozdan un pix pe care i-l înmânează.

Ochii lui Jungkook se măresc cu entuziasm privind pixul ce avea în capăt un mic pinguin pe care l-ar fi recunoscut oriunde.

-Pororo? Rostește și un zâmbet scurt îi luminează chipul.

-Cine-i Pororo, întreabă Taehyung curios.

-Pinguinul, numele lui este Pororo. Nu știi desenul, sunbae?

-Nu.

-Păi și atunci de unde ai pixul?

-Mi l-a dat nepoata mea care are 5 ani și de atunci îl țin aruncat în ghiozdan. Îți place, întreabă și Jungkook îl privește timid.

-Da.

-Poți scrie cu el, spune zâmbind și Jungkook zâmbește scurt.

-Mulțumesc, sunbae, rostește ușor și se întoarce la temele sale.

Continuă așa până când soneria îi anunță că pauza lor s-a încheiat și trebuie să se întoarcă la ultima oră din acea zi.

-Putem chiuli, întreabă fata bosumflată și Jimin râde.