Măritată cu Forța

Capitolul 17

Severus nu îi venea să creadă în fața lui stătea Elena, amanta lui, iar în dreapta lui Maria....soția lui. Nu înțelegea de ce soarta râdea încontinuu de el. Își batea joc de viața, de sufletul și cel mai tare de psihicului lui. O auzea cum plângea, niciodată nu mai lovise o femeie. Era adevărat că o parte din el o respingea cu toata puterea, iar o alta se simțea atras de ea precum un fluture care se amăgește zburand spre lumina artificiala a becului si isi raneste aripile cand il atinge. Așa erau și aripile lui: pline de răni și cicatrici. Era șocat de propia faptă! Mereu îi condamnase pe cei care ridicau mâna la o femeie, îi consodera oameni de ultimă speță și lași. Și uite că într-o fracțiune de secunda ajunsese unul ca ei. Iar ca totul să fie complet, pentru că o problemă nu vine niciodată singură, îl mai văzuse și Elena! +

- Sirius, ce surpriză plăcuta să te vad aici. Ce faci aici? Și cine e tânăra de lângă tine? Nu vrei să mi-o prezinți?
Simți că se sufocă. Toată ziua fusese un coșmar și încă nu se terminase.
-Sigur, ea e... e...
Înghiți în sec. Ce ghinion! Sigur steaua lui norocoasă îl părăsise. Se uita la Elena cât era de calmă, sexi, frumoasă, la ochii ei mari și curioși. O măsură tacticos, dorind sa câștige teren și să știe ce matare să facă. Iubea sahul, iar asta era o mutare prețioasă. Maria nu mai plângea, dar o simțea pierdută și nepăsătoare. Iar Severus o ghicise bine, pentru că nu îi păsa de tânăra care îi oprise. Nu dorea decât să ajungă acasă, să fie singură și cât mai departe de El. Așa că fu o ușurare când îl auzi:
- Maria, du-te în mașină... te rog... Așteaptă - mă înăuntru!
În timp ce îi auzea pașii îndreptându-se spre Mercedes, Sirius se uită în ochii Elenei. Trebuia să îi spună. Numără până la 10, oricum va afla din ziare!
- Este soția mea.
Se uită la el neîncrezătoare.
-Soția ta?
-Da. Elena...
-Shh.... Nu spune nimic. - își mușcă buza- Când? Defapt nu, nu îmi spune știu! Rochia de mireasă pe care mi-ai dat-o să o îmbrac era a ei?
- Ce contează? Eram beat, nervos pe toată situația de atunci.
Elena își duse mâna la gură îngrozită. Îmbrăcase rochia, defapt se culcase cu el în rochia nevestei lui timorate. Sirius Severus Black își petrecuse noaptea nunții cu ea, amanata lui. Poate că era o tarfa fără scrupule, dar nici chiar așa! Se simțea mai ieftină ca niciodată: o mințise, o manipulase, o folosise... Îl simți lund-o de mână.
-Lasă - mă!
- Elena de ce complici lucrurile? Da, m-am însurat, dar intre noi doi nu s-a schimbat nimic. Ai simțit o diferență în toate aceste 6 luni? Nu, și nici nu ai să simți. Relația mea cu tine nu are nimic de a face cu căsătoria mea.
-Când aveai să îmi spui?
Sirius tăcu.
- Doamne nici nu aveai de gând!
O strânse în brațe.
- Mă cunoști de atâția ani, nu fa o tragedie din asta. Nu ma fa să îți întorc spatele. Sunt cine sunt și nu mă pot schimba. Nu te-am amăgit, ai știut mereu limitele relației noastre. Așa că nu îmi cere mai mult decât pot da. Vrei să plec din viața ta?
Îl privi, era atât de frumos că orice fata normală ar fi întors capul după el pe stradă. Avea un șarm aparte...de băiat rău. Adevărul era că niciodată nu îi promisese cai verzi pe pereți. De la început îi spusese regulile jocului, iar ea acceptase pentru că: era atrasă de el ca un magnet, era frumos, tandru când dorea, educat și cel mai important lucru era darnic. Datorită lui ducea o viață fără griji.
- Nu, nu doresc să pleci.
El scoase portofelul și își dădu ceva bani.
- Cumpără tot ce îți dorești. Șterge lacrimile că nu merită să plângi pentru mine. - vru să o sărute, dar se răzgândi amintindu-si de Maria- Am sa te sun, joia va rămâne a noastră cum a fost de obicei. Ok?
Ea dădu din cap înfruntă. Avea nevoie de el, dar va fi mai atentă de acum înainte. Nu putea să mai lase garda jos, dacă dorea să supraviețuiască cu inima întreagă. 6

Sirius îi întoarse spatele și se îndrepta spre Maria care se uita pe geam.
Când intră în mașină, dori să o atingă, dar ea se feri.
- Imi pare rău. Nu știu ce sa spun, decât că îmi pare rău.-Ea nu întoarse capul, se uita pe geam intr-un punct- Știu că ești speriată, dar crede-ma ca nu am vrut. Nu știu ce s-a întâmplat cu mine. Scoți ce e mai rău din mine.
- Vreau sa stau singură.
-Cum adică?
- Să plec departe de tine, sa locuiesc singură.
Severus rămase fără cuvinte. Poate ar fi fost o soluție, să stea departe de ochii aceia mari și verzi. Dar scutură repede din cap. Nu, nu putea să o lase să plece. Motivele le va înțelege el mai târziu, dar acum tot ce știa e că nu putea sa fie de acord cu cererea ei.
- Vom discuta acasă Maria despre asta. Vrei sa oprim să iti cumpăr ceva? O prăjitură, o bijuterie, ... ciocolată, flori...
Maria nu răspunse. Își simțea mintea goală și era tare obosită. Ziua începuse așa frumos și se terminase într-un mod grotesc. +

În timp ce Black conducea spre casă, Blackthorne citea testamentul bătrânului White. Închise ochii și o văzu pe Maria în rochia de mireasă ca apoi să o vadă la înmormântare. Da, fusese și el, doar că se ascunsese de ziariști. Încă nu înțelegea cum de îi spusese atât de ușor numele lui. Și modul ei de a acționa care îl deruta.
Black era soțul ei.
Ținea în mână testamentul, da... avea să o revadă. Inima îi bătea mai să îi sară din piept. Zâmbi, cumpărase biletul de avion. Va sta un timp ascuns ca sa observe cum merg lucrurile, dar apoi îi va tăia calea și va fi conștientă de prezența lui. Privi din nou testamentul... White, smecher bătrân....