Capitolul 14

5 0 0
                                    

Sunt momente când te simți încorsetat, problemele te apasă atât de tare încât ai dori să îngenunchezi și să ceri indurare. Dar greutățile sunt puse tot de noi în spate, dar cum avem ochii legați nu observam că tocmai propriile noastre gânduri ne fac rău, iar salvarea, soluția se află chiar în fața noastră. +

Severus era obosit. Era târziu și trăgea de timp cât putea, pentru că nu dorea să ajungă acasă. Acasă...devenise un loc străin pentru el. Maria în hainele ei negre îl evita de câte ori putea, devenise o umbră...erau momente când uita practic de existența ei. Ce îl bucura era faptul că își găsise în sfârșit liniștea. Țipătul nu îl mai bântuia, iar ochii Mariei nu îl mai tulburau. Cluburile iar îl atrăgeau, femeile treceau prin patul lui aproape în fiecare noapte, iar Elena devenise din nou amanta perfectă: sexi, frumoasă, perversă și înțelegătoare cu aventurile lui. Și cu toate acestea, oftă, nu era fericit. Gândul la soția lui îl irita tare: fugea, tremura și se ascundea de câte ori îl vedea. Nu se mai atinsese de ea, la inceput chiar încercase să se poarte draguț, amabil, avusese răbdare..dar ea nu îi dăduse nici o șansă, aruncase rochia la gunoi! Iar când tatăl ei murise se îngropase și ea în hainele acelea înfiorătoare care o urâțiseră, dacă așa ceva e posibil... și mai mult. Maria era nefeminina, înfricoșata de propria umbră, supărata de propriul destin, urâțica, defapt.. gândi Sirius, era coșmarul vieții lui. Și nu exagera când gândea acest lucru oribil. Din cauza ei, casa lui devenise un loc neprimitor. Viața lui, chiar dacă își reluase vechile obiceiuri, era tot amară. Elena chiar dacă îl încânta cu jocurile ei sexuale picante, nu îl mai acapara atât de mult pe cât o făcuse în trecut. În noaptea nunții se întâmplase ceva, cineva..sau ceva îi răpise o mică parte din suflet și din această cauză amărăciunea nu îl părăsise niciodată, dar măcar nu mai avea coșmaruri, iar țipătul încetase. Era ceva ce îl împiedica să se bucure. "Prostii, zise Severus cu voce tare, prostii". Închise ochii pentru o clipă ca să își limpezească gândurile și îi deschise când auzi un ciocănit ușor. Era Antonia, sigur uitase ceva. +

În fata lui stătea Marc cu fața unflata și cu ochiul vanat, iar cămașa îi era plină de sânge.
Sirius sări ca ars.
- Dumnezeule! Marc ce ai pățit?
- Mafia e pe urmele mele frate! Se prăbuși în fotoliu, icnind ușor de durere.
-Mafia?
Marc nu răspunse, respira greu și încerca să se concentreze ca sa nu își piardă conștiința. Ajunsese cu greu aici, sperase că își va rezolva singur problemele, dar se pare ca toate încercările lui fusesera zadarnice. Era rușinea familiei lui, începuse și el să accepte acest lucru și sa fie de acord cu ei.
Severus se uita șocat la fratele lui. Era mai mic decat el, nu muncise niciodată în viața lui și trăise până acum câteva luni din banii dați de firma. Fusese atât de suparat pe el încât îi tăiase alocația, sperând ca îl va trezi la realitate...dar eșuase. Stătea în in fotoliu ca un puiuț, zgribulit rătăcit. Cineva îl bătuse măr..mafia. Își încrunta sprancene, a spus mafia... simți că se sufocă.
- Cât?
Marc încerca să spună ceva, dar nu reuși, ca apoi sa facă ochii mari când se simți ridicat de gulerul cămășii și tras în sus. Tot corpul il durea, il ardea, de abia se târâse pana la sediu...
- Al naibii sa fie Marc, cat? Spune sau termin eu ce au inceput ei. Ai jucat poker? Cat ai pierdut?
Se simți zguduit, mâinile ii amorțiseră, capul mai avea putin si ii exploda, falca nu o mai simtea, iar acum si fratele lui il chinuia.
- Mult, mult. Ajuta-ma, ajuta-ma! +

Sirius il lasa sa cadă inapoi pe fotoliu. Isi trecu o mana prin par nervos. Ce trebuia sa faca, era clar ca Marc isi va pierde constiinta in orice moment. Nu putea afla nimic acum de la el. Nu putea sa cheme salvarea, pentru ca maine ar fi fost pe prima pagină a ziarelor de scandal. Era ciudat totuși cum inca nu aflasera ca era un barbat însurat, nici Marc nu știa. Scutura din cap, ju conta asta acum, incerca sa se concentreze. La cine sa apeleze? Antonia? Ar fi putut, dar.. poate ar fi mai bine sa o sune pe fosta asistenta a tatalui lui. Era foarte serioasa și competenta. Se putea baza pe ea, deși se daduse la el in repetate rânduri, iar el de fiecare dată o refuzase. Nu amesteca niciodată afacerea cu placerea, aceste domenii trebuiau clar separate. Sa apeleze la ea? Se uita la Marc si dadu afirmativ din cap. Da, cauta numărul in telefon și sună. +

Măritată cu ForțaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum