7.

64 5 6
                                    

Hm, guys, au trecut luni bune de când n-am mai dat pe aici și mă simt vinovată că nu mi-am mai găsit timp. 

Mă rog, vă las să vă bucurați de capitol. Aștept păreri!


Mi-am pus mâna la gură, încercând să înăbuș țipătul pe care aveam atât de multă nevoie să îl eliberez. Nu știam de ce eram supărată : pentru că nici fratele meu și nici prietena mea cea mai bună nu îmi spuseseră că se iubesc reciproc și sunt într-o relație sau pentru că fratele meu și verișoara mea se iubesc reciproc și sunt într-o relație. Oricare dintre cele două ar fi fost motivul, era al naiba de deranjant să îi găsesc într-o astfel de postură.

Mi-am pus puțin mintea la contribuție. Dacă nu își dăduseră seama decât de puțin timp de sentimentele lor? Dacă nu avuseseră încă timp să îmi spună? Am zâmbit la gândul acesta și mi-am pus din nou picioarele în mișcare. Aveam să aștept să îmi spună. Trebuia să las prejudecățile deoparte deoarece nimic nu poate sta în calea iubirii, nici măcar legăturile de rudenie.

Nu m-am oprit până nu am ajuns în camera mea și am început o adevărată căutare generală după telefon. Nu mințisem când spusesem că e posibil să primesc un telefon de la Claire. Cunoscuse pe cineva de curând și promisese că mă va suna să îmi povestească despre el.

Abia îl găsisem când, în spatele meu, s-a auzit ușa deschizându-se. M-am întors, speriată de zgomotul brusc. Rămăsesem cu o traumă după accidentul cu Elliot... astfel de sunete puternice apărute din senin îmi făceau întregul trup să se cutremure.

- Hei, Eva, calmează-te. Sunt doar eu, Andrew.

M-a prins în brațe, încercând să mă calmeze.

- Scumpo, îmi pare rău. Nu am vrut să te sperii.

Mi-a luat câteva minute să îmi revin, dar nu mi-a dat drumul nicio clipă.

- Te iubesc, Eva. Nu vei părăsi brațele mele până nu vei fi în regulă, pentru că nu suport să te știu în nicio clipă. Cel puțin până nu îmi vei returna acea parte din inima mea pe care ți-am dăruit-o.

- Andy... te superi dacă îți spun că am de gând să o mai păstrez? , am spus, zâmbindu-i slab.

- Bineînțeles că nu, iubita mea. Chiar te rog să o păstrezi la tine pentru totdeauna.

M-a sărutat apăsat, strângându-mă și mai tare cu brațele sale puternice. Cravata şi sacoul de la smokingul elegant îl incomodau vizibil, aşa că l-am îndemnat să le dea jos. M-a întrebat din priviri dacă era sigură, iar eu am aprobat printr-o mișcare a capului. Mi-am dat şi eu tocurile jos şi ne-am aşezat în pat, stând îmbrăţişaţi pentru o vreme.

                                                                                   ***

Am tresărit alert când am auzit gălăgie. Ţipete. Probabil că Andrew le-a auzit şi el, pentru că a făcut acelaşi lucru ca şi mine. Am adormit. M-am uitat la părul meu  ciufulit şi la expresia adormită a lui Andy, şi am sărit imediat din pat, alergând pe scări. Ţipetele erau din ce în ce mai stridente, şi puteam recunoaşte vocea nervoasă a lui Chris împreună cu a Melissei, a mătuşii Isobel şi a lui Alison. Dumnezeule, cred că aflaseră despre ceea ce se întâmplase. Când am intrat eu în salon, Chris tocmai ieşea, îndreptându-se spre uşa de la intrare. Mama sa avea o figură disperată, aşa că am făcut exact ceea ce mi-a trecut prin cap în momentul acela.

- Merg eu după el!

Am luat în fugă cheile de la maşina mea care se aflau pe măsuţa din holul de la intrare, şi am ieşit val-vârtej. Nu mă mai urcasem în maşina mea din ziua accidentului, pentru că îmi era frică. Îmi era frică să nu fiu copleşită de amintiri dureroase care să îmi provoace un alt accident. Dar am ignorat asta. Am ignorat totul. Trebuia să fiu curajoasă pentru Chris. El are nevoie de mine. Când am urcat în maşină el deja pornise. Am băgat cheile în contact şi am apăsat pedala de acceleraţie cât de tare am putut, ca să îl ajung din urmă. Când m-a zărit, a început să meargă cu mai multă viteză, probabil în speranţa că va scăpa de mine. Dar nu m-am lăsat. L-am urmărit până când a oprit. A pus o frână bruscă, urmată de a mea, iar maşina mi s-a oprit la câţiva milimetri de a lui. Am coborât imediat, ignorând senzaţia de durere din tălpile mele goale în timp ce atingeau asfaltul fierbinte. A deschis şi el uşa, ieşind. Mi-a sărit în braţe. Îi simţeam lacrimile atingându-mi umerii şi udându-mi rochia. Simţeam durerea pe care o emana din toţi porii. Mă strângea cu toată puterea lui.

Legături imposibileUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum