Am oftat puternic când am ajuns în fața unei clădiri pe care scria mare " Gelateria lui Mario,". Era aproape ironică comparația între scrisul mare și micuța clădire. În față se aflau 6 tineri, 2 fete și 4 băieți. Cu ei mai erau și Chris împreună cu Mel, așa că am înțeles imediat că acela era grupul nostru. Ajunseseră înainte deoarece noi prinsesem cu un semafor mai mult și durase ceva până ce lumina verde ne-a permis să înaintăm. Adelaide a coborât imediat, fără explicație, din mașină chiar înainte să apuc să parchez. A alergat spre ei și i-a îmbrățișat pe fiecare în parte. Nu m-am grăbit, ba chiar am tras puțin de timp până am găsit un loc de parcare, deoarece simțeam că nu era o zi potrivită pentru a cunoaște oameni noi.
Am ieșit din mașină și aproape m-am împiedicat, dar mi-am recuperat rapid echilibrul înainte să observe cineva. Am profitat de distanța considerabilă la care eram să îi observ pe toți acei adolescenți necunoscuți. Prima persoană care mi-a sărit în ochi a fost un băiat musculos, cu păr șaten și ochi deschiși, nu le puteam distinge culoarea. Părea un sportiv " de meserie " , deci, după descrierile lui Addie, am presupus că era vorba de Andrew. Următoarea a fost o fată blondă, cu părul ondulat și tot cu ochi deschiși , care era în brațele unui alt băiat înalt și cu trăsături asemănătoare ei. Probabil că ei erau gemenii, Alaska și Liam. Erau două persoane foarte frumoase. A urmat o fată înaltă, cu părul vopsit în mai multe nuanțe, cu pielea puțin mai închisă și ochi căprui, care vorbea cu un alt băiat cu trăsături frumoase. Ei trebuiau să fie Chloe și Lucas. Ultimul era Dylan, pe care îl puteam recunoaște dintr-o mie. Când eram mici îi spuneam Ryan, acum preferă să i se spună Dylan, dar era același om.
Dintr-odată, mă simțeam foarte urâtă în fața acestor oameni atât de frumoși. Ca și rățușca cea urâtă printre suratele sale perfecte. Pășeam apăsat. Ușor, toate privirile au căzut asupra mea.
Christian s-a repezit spre mine, cuprizându-mă cu o mână și prezentându-mă.
- Ea e verișoara mea, Eva.
- Hei, i-am salutat simplu.
Am făcut cunoștiință cu fiecare, realizând că i-am nimerit când încercam să dau fețelor nume mai devreme. Au fost foarte drăguți cu mine. Deja îmi plăcea de ei. Pe Dylan l-am " premiat " cu o îmbrățișare strânsă, și el părând impresionat de felul cum arăt. Începuse deja să devină ciudat să fiu în centrul atenției. Probabil pentru că eram o față nouă, am gândit. Ne-am așezat toți la o masă. În timp ce comandam, am auzit o discuție între Andrew și Christian.
- Când ai zis că ne-o prezinți pe verișoara ta, nu ai menționat cât de atrăgătoare e.
- Da, este frumoasă.
- Ești nebun, frate? Doar frumoasă? Fata asta îți taie respirația.
Am înroșit, simțindu-mă măgulită. Ei nu știau că îi pot auzi, așa că m-am întors cu spatele și am continuat să ascult.
- Crezi că ai putea să aranjezi cumva să rămânem puțin singuri? Eu nu mă duc acasă fără să fiu într-o relație cu Eva.
Deci se hotărâse deja. Ei bine, trebuia să îl las să văd ce are mai bun.
- Sigur. Mă ocup de asta, frate.
Am luat o cupă plină vârf cu înghețată cu caramel și cireșe întregi și o sticlă de Sprite, făcându-mi loc pe partea fetelor de masă. Stăteam față în față cu Andrew și, deși îmi îndreptam toată atenția spre delicatesa care se afla în fața mea, îi puteam simți privirea pe fața mea.
- Ce ziceți dacă mergem la cabană azi? , propuse Alaska.
Îmi luă ceva să înțeleg despre ce era vorba. Gemenii dețineau o cabană cu câteva camere la 50 km de aici și mergeau destul de des toți acolo atunci când ploua. Nu știau exact de ce, era un obicei. Pur și simplu luau niște pizza, un film și plecau. Mi se părea interesant, dar nu știam dacă tata era de acord.
- Eu nu știu dacă pot...
- Nu te îngrijora, mă întrerupse Addie. I-am dat deja mesaj mamei. A zis că se ocupă ea.
- Bine atunci...
- Nu bine, Eva. Perfect.
Am ales să tac și să devorez înghețata mea preferată. Am băut și jumătate din sticla de Sprite, în timp ce toți discutau aspecte ale plecării. Am vrut să trec pe acasă, dar fetele m-au asigurat că îmi vor împrumuta haine. Am încuviințat și am continuat să mănânc. Mă simțeam puțin exclusă, căci ei se cunoșteau de mult timp iar eu eram intrusul.
- Andrew, de ce nu te duci cu Eva să luați pizza? Așa am mai câștiga timp, spuse Melissa.
Nu am apucat să refuz.
- Sigur că mergem, răspunse el. Îmi permiți?, întrebă, întinzând mâna spre mine pentru a mă ridica.
M-am holbat puțin la el, dar când am fost la un pas de a mă ridica, o voce bărbătească m-a oprit.
- Plecați undeva fără mine?
Mi-am rotit capul iar imaginea aceea mi s-a fixat pe retină. Mi-am dat ochii peste cap, încercând să o fac să dispară.
Dean.
Uite că am reușit și eu să aduc un capitol nou, la aproape o lună de la ultimul :)) sunt groaznică, știu. Dar acum am descoperit că se scrie mai ușor de pe telefon și sper să reușesc să pun mai des capitole. Am vrut să puni de vineri seara, dar grămada de teme pe care o aveam aproape mă îngropase total. Am reușit să le termin ieri, așa că azi sunt puțin mai liberă * am de învățat o grămadă dar, hei, măcar nu mai sunt teme, nu? *.
Kisses.
- N.
