A doua zi mă aflam pe un scaun înalt, la masa din bucătărie, mâncând un iaurt. Toate acestea se întâmplau la ora șapte dimineața, având în vedere că Addie avusese grijă să mă trezească pentru a mă pregăti de o zi „minunată” , cum a zis ea. Urma să mă ducă la locul unde se putea mânca cea mai bună înghețată din oraș. Știa că înghețata era slăbăciunea mea, deci sigur voia ceva de la mine. Christian și Melissa urmau să ni se alăture. Ethan vizita facultatea, pentru a vedea cu proprii ochi condițiile. Era genul de persoană care nu se putea încrede în broșuri și site-uri de pe internet. Din fericire, Dean nu își făcuse încă apariția, deși eram de aproape o zi acolo. Poate că se săturase să mă sâcăie și își găsise pe altcineva, deci nu mai era nevoie să își bată capul cu mine. Mama și tata erau și ei cu mine la masă, mâncau înainte de a pleca la serviciu.
Își rezolvaseră dinainte de a mă anunța pe mine de mutare locurile de muncă, deci astăzi trebuiau deja să se prezinte. Le fusese ușor, având în vedere că tata era unul dintre cei mai buni doctori din America ( cu o întrerupere de câțiva ani în Anglia ) , iar mama era cel mai bun avocat din stat. Oricine se simțea binecuvântat să lucreze cu ei. Uneori, îmi doream să am niște părinți normali. Poate un tată casier și o mamă croitoreasă. Așa aș fi putut să petrec mai mult timp cu ei. Așa nu aș mai fi avut atâția prieteni falși, care voiau să se apropie de mine doar pentru a obține o programare la tatăl meu, sau o apărare gratuită pentru o rudă îndepărtată, care comisese o infracțiune.
Bineînțeles, fiecare dintre noi are propriul destin. Dumnezeu știa de ce mă pusese în această familie. Aveam o familie frumoasă, dacă e să ignorăm unele persoane care nici măcar nu merită să facă parte din ea, micile certuri, și faptul că aproape toți aveau meserii care îi țineau ocupați în majoritatea timpului.
- Scumpo, ești bine?
- Da, mă gândeam.
Mama și tata își împreunară mâinile, uitându-se la mine. Tata luă cuvântul.
- Știi... ai putea să îi vizitezi pe Elliot și pe prietenii tăi în vacanțe dacă asta este ceea ce îți dorești.
- Poate, am zis eu, gândindu-mă la prietenele mele de acasă.
- Și? Care-i planul de atac pentru astăzi? , întrebă mama.
- Ade, Mel și Chris mă duc să mănânc înghețată cu vișine și apoi mergem să cumpărăm alte haine pentru școală. Se pare că alea de ieri nu au fost suficiente.
- Dean nu vă însoțește?
Iaurtul parcă s-a stricat automat, modificându-și gustul dulce în ceva acru, iar buzele mi s-au încrețit. Parcă aș fi mușcat dintr-o lămâie.
- Nu.
Glasul meu s-a îngroșat, parcă împroșcând pretutindeni cu cuțite. Nu îmi plăcea să se aducă vorba de el.
- Nu l-am văzut deloc de când am ajuns. Adică, știu că l-am văzut pe Christian, și că ei doi arată la fel, dar Dean e altfel. Sunt extrem de curioasă dacă încă mai are același caracter puternic, a adăugat mama, râzând și zâmbindu-i tatei.
M-am ridicat și am aruncat iaurtul mâncat doar pe jumătate la coșul de gunoi, pornind spre ieșirea din bucătărie. Părinții mei m-au urmărit cu privirea, iar ceea ce se putea citi în ochii lor era confuzia. Nu știau de ce am plecat val-vârtej de la masă, dar nu aveam chef să le dau explicații, așa că am mers cât am putut de repede spre camera mea. Ca un reflex, am încuiat ușa cu cheia și am mers ușor spre dulap. Aveam nevoie de relaxare neapărat, eram mult prea încordată. Am aruncat o privire pe fereastră. Cerul era cenușiu, iar stropi grei se loveau de geam. Bună zi își găsise ploaia să se desfășoare.
