- Scumpo, eu și tatăl tău vrem să vorbim cu tine.
Mi-am scos căștile și le-am pus pe birou, închizând laptopul. Mamei nu îi plăcea faptul că Elliot era iubitul meu și nu voiam să îi dau motive să se certe cu mine, având în vedere că vorbeam cu el. Nu o să înțeleg niciodată de ce îl consideră o influență atât de proastă pentru mine.
- Ce spui, mamă?
- Tati și cu mine trebuie să îți spunem ceva. Ia ceva pe tine și te așteptăm jos.
Am dat din cap iar ea a ieșit, închizând ușa în urma ei. Am primit un mesaj de la El, la care i-am răspuns scurt. Am deschis dulapul, în căutarea unor haine pe care să le pot purta. Am ales o rochie mov pe care am strâns-o ușor de mijlocul meu cu o curea neagră, scăpând astfel de pijamale. Mi-am lăsat părul pe spate și mi-am aplicat un machiaj nu foarte vizibil: pudră, fard de culoare albă și un gloss. În picioare mi-am luat o pereche de sandale cu toc cui, foarte înalte, de culoare neagră.
Nu m-aș fi stresat atâta să mă aranjez dacă nu mergeam la întâlnire cu Elliot, dar trebuia să ne vedem imediat după ce scăpam de gurile părinților.
Am coborât apăsat pe scări până la parter. Mama și tata erau pe canapea, iar Ethan pe fotoliu. Șușoteau ceva, dar s-au oprit când m-au văzut. I-am privit insistent, îndemnându-i să spună mai repede, dar ei doar s-au uitat la mine, cu fețe serioase.
- Draga mea, a început mama. Ia loc, te rog.
Am ascultat-o.
- Ți-am luat transferul de la școală.
- Poftim? De ce ați face asta? La naiba, îmi plăcea școala aia! Mai e puțin și începe școala și voi pur și simplu mi-ați luat transferul?
- Doar... ascultă. Ne mutăm înapoi în New York, scumpo. Ethan vrea să meargă la facultate acolo. Gândește-te, o să fim în familie. Mătușa Isobel, unchiul Noah, mătușa Alison, unchiul Kurt, verișoarele tale, Addie și Melissa, verișorii tăi, Christian, Dean și Zack, buni Miriam , sunt toți acolo. Numai noi am rămas departe de casă. Și în plus, aș vrea să vizitez mai des mormântul lui Clary. Nu am mai trecut pe acolo de așa mult timp.
- Voi mă urâți, așa-i?! Nu mi-a plăcut niciodată ! Nu v-ați întrebat de ce nu am mai fost acolo de 7 ani? Poate că urăsc locul acela. Cum rămâne cu prietenii? Cum rămâne cu Elliot? Nu! Eu nu plec de aici. Puteți să plecați voi, eu rămân.
-Eva, încercă Ethan.
- Nicio Eva. Eu nu plec de aici pentru un moft al tău. Sunt multe facultăți bune și aici, în Londra. Nu înțeleg de ce te încăpățânezi să te întorci în America. Nu e de ajuns că te duci în vizită în fiecare vară?
- Eva, ești fiica mea și te iubesc nespus de mult, spuse tata. Sper să nu fie nevoie să te oblig să te urci în avionul ăla, pentru că nu mi-ar face plăcere.
M-am ridicat și am început să pășesc zgomotos spre ușă. Întotdeauna făceam asta. Fugeam de problemele mele, de parcă așa le-aș fi rezolvat.
- Eva! Ce face? , întrebă mama.
- Plecăm în 2 zile! Ai face bine să vii devreme acasă diseară dacă vrei să ai timp să îți faci bagajul, Eva Morgan!
Nu îmi plăcuse niciodată să mă cert cu părinții mei. Îi iubeam mai mult decât iubeam pe oricine altcineva. Mă crescuseră ca pe o prințesă. Mama a avut grijă să petreacă mult timp cu mine, să îmi aranjeze întotdeauna părul, să mă ducă la cumpărături. Tata m-a învățat să călăresc, cum să mă port cu băieții, să conduc. Ethan mă ajutase să fac primii pași, mă tunsese băiețește la 9 ani pentru a mă face mai puternică, mă învățase că păpușele nu mă ajută și îmi cumpărase întotdeauna mașinuțe. Toate aceste lucruri îmi formaseră caracterul pe care îl aveam acum, și nu puteam decât să le mulțumesc. Știu că era egoist din partea mea să îi refuz lui Ethan mersul la facultate unde voia, dar nu puteam renunța la viața mea. Tot ceea ce am reușit să construiesc aici... era greu de lăsat în urmă. Profesori care mă adorau, echipa de majorete a școlii, prietenele mele cele mai bune, Hayley, Claire și Emily, iubitul meu. Nu voiam să mă întorc înapoi la sâcâitorul Dean. El era motivul pentru care nu mai mersesem în America atâta timp. Melissa și Adelaide veniseră în vizită tot timpul, dar eu nu mersesem niciodată acolo ca să nu mă reîntâlnesc cu el. M-a umilit și și-a bătut joc de mine atâta atunci când eram tunsă băiețește, încât începusem să îl urăsc. Îmi spusese „ rătușca cea urâtă ”, iar aceasta rămăsese porecla mea acolo. Râsese de mine chiar și înainte să mă tund. Întotdeauna încercase să îmi facă viața un chin.
